Când vedea-vom încă un erou român!..

Secolii se scură... fiarele rămân...

Nici o zi n-aduce a țării mărire;

Viața noastră trece fără strălucire.

La gândiri de fală, sufletul, căzut,

Tremură ca sclavul ce s-a abătut. 

Jugul pentru dânsul s-a făcut un bine.

Viața în robie nu mai e rușine!

Și cu toate astea, o, pământ iubit,

La mai mândre zile tu ai fost ursit.

Dacă poți tu încă să mai simți, o, țară,

Cânturi de mari fapte ce te-ncununară

Și să verși tu încă lacrimi de mândrie,

lată-un cântec încă, tristă Românie.