I

Vizita domnitorului român în capitala Imperiului otoman a ocupat și ocupă încă spiritele în amîndouă principatele. Unii au crezut că are de scop realizarea unirei ţărilor într-un chip definitiv. Astfel auzirăm, cu durere, mulţime de oameni întrebîndu-se daca țurcii au dat unirea ţărilor, daca domnitorul a căpătat această unire!

Călătoria domnitorului la Constantinopole nu a trebuit să aibă altă ţintă decit executarea unei voinţi a puterilor garante stipulată în tractate şi fără a cării executare s-ar fi atras asupra ţărilor urmări nefericite ; a fost o datorie tristă, poate, dar care a căutat a se executa neapărat.

Cît pentru unirea ţărilor, domnitorul nu putea lucra lingă Poarta otomană cu, speranța de a căpăta de la turci, fără să fi compromis autonomia română. De ar îi tratat numai cu Poarta, ar fi deschis cale turcilor în lucrurile noastre,

Convenţiunea încheiată la Paris, suscrisă de șapte plinipotenţiari, numai la Paris se poate schimba, numai cele şapte puteri, împreunate, o pot modifica. Să ne explicăm. Românii sînt autonomi : numai românii pot lua iniţiativa, voi să zic, pot proclama unirea ţărilor prin domnitorul lor, prin corpurile lor legislative. Puterile streine pot recunoaște cele făcute. Nimic mai mult; şi această recunoaştere se poate face în conferinţe.

Domnitorul Principatelor Unite a înţeles această importintă chestiune şi, în marele simţ de națiomalitate, nu a putut decît să suriză în faţă cu cei care așteptau unirea țărilor de la Poarta otomană.

Tot ce domnitorul ar fi putut face era să sondeze opiniunea puterilor garante, nimic mai mult. Această bază o dată aşezată, să începem descrierea călătoriii domnitorului în capitala Turciei. Ea poate servi într-o zi de fapţi veridici la cei ce vor ecri istoria acestii epoce.

Această călătorie, pînă astăzi, este singură de felul său. Vizita m-s., în adevăr, deşi suordonată voinţei Europei, are aerul unei întrevederi a doi suverani, din care. cel mai interesat în chestiune este imperatorul otomanilor. Niciodată în cazuri de această natură, Poarta otomană nu a exprimat atita dorinţă de a vedea un domn român în capitala Turciei ; niciodată nu au oferit mai multe onori aleşilor românilor ; însă niciodată domn român nu a arătat mai multă demnitate, fiertate naţională şi mai puţină grabă de a face această vizită impusă de tractate. Situaţiunea actuală a Turciei, noile condiţiuni ale ţărilor române putea să fic pentru mult întru aceasta ; dar atitudinea demnă și națională a principelui Alexandru Ioan și conduita mintoasă a agentului ţărilor, demnul bărbat Negri au contribuit cu desăvirşir' să încunune dorințele românilor.

Chemat a face parte din astă călătorie, nu poci lăsa să treacă ocaziunea fără a descri cele ce se întîmplară în cursul ei.

Indată ce se decise epoca plecării, domnitorul anunţă numele persoanelor din Muntenia ce cătau să-l însoţească,

Şase serginţi din corpuri, cîţiva ofiţeri :

Gorjan,

Bălan,

d. general Heresco,

d. General Golescu Nicolae,

d. Salomon, Vilara, Dadu Filipescu, adiotanţi, d. Ştefan Golesco, prezidentul Com. Centrale, d. M. Ghica,

d. Plaino, d. Marin Sergiescu, d. Bolintineanu.

Dupe aceasta, se luă dispoziţiuni ca o parte din aceste persoane să plece înainte pe la Giurgiu, cu vaporul, și să aştepte la Galaţi. Ei se îmbarcară joi cu vaporul. Domnitorul plecă luni de dimineaţă, însoțit numai de adiotanţii Silion, Pisoski, Pruncu, junele Asian, de comisarul Dunării 1 şi de d. Marin Sergiescu.

De la Bucureşti la Galaţi sînt unsprezece poşti, Plecarea se făcu pe la 10 oare ; prin urmare, seara nu puteam ajunge la locul destinaţiunei noastre, asfel merserăm a trece noaptea la Broşteni, moşia d. Vangele Zapa, situată pe malul Ialomiţei, la trei poşti și jumătate de la București.

Localul d-lui Vangele, în aceste părți singurati e,

este văzut cu plăcere de toţi călătorii. O casă mare, îngrădită cu ziduri, o grădină cu fructele şi florile. cole mai plăcute ; o priimire de ele ce au rămas rari încă în pămîntul ţărei române pentru toți

1D. Bolintineanu (n.e.). ii

https://biblioteca-digitala.ro

călătorii întîrziaţi ce caută ospitalitatea în aceste locuri, iată acest locaş renumit în părţile locului.

D. Vangeli este de naţiune albanez.

Călătorii își vor adu aminte despre ofertele graţioase ce făcu d. Vangeli : cinci mii galbeni a depus pentru facerea unui dicţionar român, unei istorii şi unei gramatici. Își vor aduce aminte de suma ce mai oferi pentru armarea țării, Sumă mai mare decît toate acelea ce oferiră cei mai mari proprietari români.

Cu noi veniră încă directorul poștilor, T. Bolintineanu, ministrul dinîntru și alte persoane.

Douăzeci de servitori, greci, albanezi, români, se puseră îndată la dispoziţiunea călătorilor.

A doua zi, pe la 5 ore, pornirăm de aici către Brăila.

Lo-ul pretutindeni prezintă un aspect de stepuri, ceea ce românii numesc baragane. Daca frumuseţea siturilor lipsește, cel puţin pămîntul pare foarte roditor.

Ajunserăm la Brăila pe la 3 ore.

Aici întimpinarăm soldaţii români de garnizoană trimiși înaintea domnitorului. Trăsurile noastre trecură pe lingă dînşii. M.-s. luă calea Galaţilor, fără a se opri; un peloton de dorobanţi escortă trăsura domnească la oarecare distanţă, în calea Galaţilor. Către seară ajunserăm la Galaţi.

Galaţii este cel mai mare port al ţărilor unite, are optzeci la nouăzeci mii locuitori, deşi numai zece case de comerţ române. Casele cele mai numeroase, cele mai mari sunt grece [...].

Galaţii se făleşte a fi patria domnitorului.

Mai toată populaţiunea îi ieșise înainte. |

Soldaţii de garnizoană erau sub arme. Fiecare credea că marele oraș de port preparase domnitorului cea mai mare şi mai luxoasă casă spre a trece

314

https://biblioteca-digitala.ro

noaptea. Fiecare credea că principele Cuza va cobori în unul din acele locașuri. Care fu mirarea noastră văzînd că domnitorul coboară la mica și modesta locuinţă a maicii sale, astfel precum ar îi făcut-o cînd nu era decît un simplu pîrcălab. Cit pentru mine, vedeam cu plăcere toată acca mulțime de curtezani şi de magnați muieţi în aur venind și plecînd cerbicii lor înveliţi în aur sub locașul modestiei și simplităţii. Lecţiunea era sublimă. Vom şti oare a profita ?

Toate ospătăricle erau plinc. Cu tuale acestea, noi găsirăm doă camere la otelul .„Moldo-Valahiei“. Aici aflarăm un vechi și brav amic, Mălinescu, membru inteliginte al Comisiunii Centrale, venit spre a însoţi pe domnitor în capitala Turcici.

Joi la 8 ore ne îmbarcarăm la Galaţi pe vasul cu vapor francez „Taurus. Corveta „Payrul“, trimisă de Poarta otomană ca să ia pe domnitor, se afla la Sulina. Pînă aici trebuia să purcedem cu vasul îrancez despre cari am vorbit. Acest vas luă o mie trei sute galbeni ca să ne ducă la Constantinopole. Pe corveta otomană nu crau decit zece locuri disponibile. Prin urmare, o mare parte din cei ce însoţeau pe domnitor erau nevoiţi să meargă pe vasul francez cu care plecarăm. Pe acest vas întilnirăm pe toate persoanele plecațe din Bucureşti ca să însoțească pe domnitor. Văzui asemenea mulțime de români moldoveni, un consol englez din Iași.

Demnul bărbat C. Negri, agentul ambelor ţări la Constantinopole, venise în Galaţi ca să întimpine pe principele Cuza. El era totdauna adorat printre compatrioţii săi.

Către seară ajunserăm la gura Dunării.

Aici vasul se opri, şi un caic-ne aduse pe guvernorul turc al locului, însoţit de alţi doi funcţionari. Domnitorul îi priimi cu amabilitate, dar cu dem-

315

https://biblioteca-digitala.ro

nitatea cuvenită suveranilor români independinţi.

Indată ce ne apropiarăm de corveta otomană, ea repăru strălucitoare sub un foc de Bengal prelungit. În urma noastră, un alt vapor otoman, în staţiune la Sulina, ne dete același spectacol.

La Sulina furăm întîmpinaţi de bubuitul tunurilor de la vaporul otoman de staţiune.

Sosi îndată un canot de la corveta de rezbel a lua pe principe și persoanele desemnate ca să treacă în acest vas.

Aceste persoane au fost:

consolul englez,

prezidentul Comisiunii Centrale, Şt. Golescu,

d. D. Ghica,

d. Plaino,

d. Coco Sturdza,

Gr. Balș, -

doctorul Kluk,

doctorul Steege,

generalii C. Heresco şi N. Golescu,

adiotantul, maior Pisoski.

După un pătrar de oră, generalul Heresco se înturnă la vasul nostru şi ne spuse că acolo nu aflase loc de culcare comod.

Din persoanele mai însemnate ce rămaseră aici fură Mălinesco, membru Comisiunii Centrale, cumnatul domnitorului, G. Lambrino, Cozadini, A. Jopa etc.

ndată ce corveta otomană imperială apareilă, pornirăm şi noi, ţiind calea Varnei. Corveta pleacă d-a dreptul ; mult timp văzurăm corveta, dar umbra şi depărtarea ne opriră a o mai zări.

Pentru prima oară pe Marea Neagră mi se întimplă să văz o mare atît de lină. Cele mai multe persoane ce se aflau aici veneau pe mare pentru întăia oară. Astfel se mirau cum sunt oameni care se

316

https://biblioteca-digitala.ro

pling contra acestui element. Unii crezură că nu sunt supuși la răul mărei.

Rămaserăm irei ore la Varna.

Comandantul vasului îmbarcă aici vreo douăsprezece persoane străine, din emigraţi tătari, deşi nu avea acest drept după condiţiunile făcute cu noi. Aproposito de tătari, vom spune aici că pretutindeni întilnirăm vase pline cu familii de tătari emigraţi : mai toţi se îndreptau către Bulgaria. Ce rău goneşte pe acesti oameni din patria lor, nu îl știm ; dar putem a-l ghici.

De la Varna pornirăm înainte,

Marea se mai întărită şi ţinu astfel pînă la miazul nopții, cînd oarecine ne anunţă că se zăreşte farul de la Kara-Burnu. Din ce în ce, vintul se înfuria, şi soții nostri de călătorie începură să cază unul cîte unul. Din fericire, peste două ore eram aproape de întrarea în Bosfor; aici marca fiind lină, toţi se deșteptar�< și ieşiră pe podul vasului.

Corveta otomană, unde se afla domnitorul, ajunsese în Bosfor cu două ore înaintea noastră și arun= case ancora la gura Bosforului. Vasul nostru se opri asemenea, aşteptînd ziua, ca să se ia dispoziţiuni ce ne era încă necunoscute,