II

Duminică la 9 ore se dete ordin să trecem pe batelul otoman. Se trimise mai multe luntri ca să ne transporte. În zece minute cram toţi reuniți pe acest vas, Corveta „Bayrut“ este elegantă. Comandantul ei este un negru abisinian. Se zice că ar fi unul din cei mai renumiţi comandanţi otomani.

Pe la zece ore, vasul nostru pleacă pe Bosfor către Emirgian, unde se află palatul destinat pen-

317

https://biblioteca-digitala.ro

tru domnitor şi suita sa. D. C. Negri plecase înainte cu un caic către acest locaș.

După treizeci de minute ne oprirăm înaintea palatului. Mai multe caice d-ale sultanului, lăsate în dispoziţiunea domnitorului, sosiră aici, să ne transporte pe mal. Domnitorul, însoţit de capii corpurilor legislative, se cobori într-unul din aceste caice. Ceialţi îl urmară.

Atunci tunurile de la batel începură a -face foc, după datina ce se observă în asemenea ocaziuni. Două rînduri de soldați otomani se înşirară şi lăsară loc de trecere domnitorului, prezintind armele.

Îndată ce intrarăm în acest palat, ospeţii dunăreni se rînduiseră cîte unul sau cîte doi în fiecare cameră din apartamentele inferioare. Cele de sus fură destinate pentru domnitor.

Acest palat a fost mai înainte al celebrului Cosref-pașa. După moartea acestuia, trecu în posesiunea lui Reşid-pașa. Reşid muri, şi palatul deveni posesiune a sultanului. Astăzi este destinat pentru călătorii augusti ce vin la Constantinopole. În timpul rezbelului Crimeii se preparase a priimi pe imperatorul francezilor, dar imperatorul nu veni. De curînd el ospetă pe duca de Brabant, apoi pe duca Constantin al Rusiei, acum pe domnitorul românilor. Se zice că aici, într-o sală din etagiul inferior, se suscrise vestitul tratat de Balta-Liman.

Eu nu lăcuii acest palat. Cerui voie domnitorului să locuiesc în casa d. C. Negri, la Buiukdere.

Voia se dete, şi astfel, în toate serele, mă înturnam cu vechiul și demnul meu amic în modesta, dar simpatica sa locuinţă. Satul Buiukdere este campania unde, în timpul verei, locuiește cea mai aleasă societate curopeană din Pera. Aici locuieşte mai mulți ambasadori. Cheiul său ește renumit pentru frumuseţea ce prezintă Bosforul.

318

https://biblioteca-digitala.ro

Casa agentului nostru este situată pe mare. C grădină încihtătoare se desfășură sub ferestele sale despre munte și rivalizează prin farmecele ei cu frumuseţele ce marea prezintă pe ceialtă parte.

Locaşul agentului nostru este azilul tutulor fiilor pentru toţi și ne recheamă timpul patriarhilor. C. Negri, prin caracterul său cavaleresc, loial, generos, a devenit atît de iubit și stimat în aceste locuri, încit, ca să dăm o slabă idee, vom spune că copiii de toate naţiunile de aici, cînd îl întîlnesc, ies înaintea sa cu bucurie și cu respect. Numele român, demnitatea naţională s-au mărit prin înțeleapta sa conduită.

„Abia ajunserăm în palatul de la Emirgian și se prepară o gustăre pauirtru toţi. O gustare de un

lux cu totul oriental. Guv<*rnul otoman se însărcinase, în tot timpul şederei noastre aici, să cheltuiască pentru hrana noastră. Cheltuie;!ile pe fiecare zi erau fabuloase. Mai mult de un milion a".costat pe turci vizita noastră pe Bosfor !

Abia ne scularăm de la masă, şi ambasadorii trimiseră pe secretarii lor să felicite pe m.-s. pentru buna sosire. Ministrul afacerilor străine al Turciei veni în persoană, îndată dupe ce ajunserăm, să vizite pe domnitor. Sultanul trimise pe secretarul său cu aceeași misiune.

D. Negri reuşise să scoaţă de la guvern o programă despre ceremonii cu totul avantagioasă ţărei și domnitorului,

Luni, pe la 2 ore. ne adunarăm toţi românii la palatul ce ocupa domnitorul, ca să purcedem la saraiul sultanului. Românii nostri se adunară îmbrăcaţi ca pentru nuntă, cu decorațiuni, cravate și mănuși albe. Un mic batel cu vapor, al guvernului, ne aștepta la scara palatului. Ne îmbarca-

3:9

https://biblioteca-digitala.ro

răm pe dinsul, avînd în frunte pe capul ţărilor române. Vasul se îndreptă către saraiul sultanului de la Dolma-Bacce. Dupe patruzeci de minute, ajunserăm la scara ce conduce la sarai. Aici ne debarcarăm taţi şi întrarăm prin galeria unor case ce sunt o dependinţă a saraiului. La capul galeriei ne priimi ministrul dinafară, Safeti-efendi. Mai departe aflarăm o companie de soldaţi din garda imperială ce ne prezintă armele. Această gardă este îmbrăcată în uniformă de coloare roşie. Trecurăm prin curtea saraiului, formată. într-o grădină desfătătoare. Ne îndreptarăm către intrarea în sarai. Aici aflarăm mulţime de gărzi ce făceau două rînduri, în costum vechi otoman. Marele-vizir Alipașa priimi aici pe domnitor, apoi urcarăm scara pe sub un înveliș de sticle roşii pai taie razele se răsfrîngeau roșii şi vii., toarte nepriincios peniru ochi, ceea ce făcu pe unul din noi să zică că în palatul sultanilon cineva devine orb.

Treci:zăm o galerie cu coloane, apoi deodată ne văizurăm într-o sală mare. Sultanul ne apăru în mijlocul sălei, în picioăre, şi înaintă către noi cu pas lin. Sultanul purta o manta scurtă și neagră, cu gulerul cusut în diamante ; sabia sa, cu mâînerul muiat în diamante. Pe cap, un fes, dupe datina foncţionarilor turci. Sultanul pare mai bătrîn decit. vîrsta sa, Are fizionomie interesantă, fața sa este palidă şi, pe ici, pe colo, zbircită ușor. Un surâs apare necurmat pe buzele sale. Cu toate acestea, figura sa este simpatică.

Domnitorul, din parte-i, se prezintă cu uniforra sa militară de general de diviziune, cu capul descoperit, precum se prezintă în toate saloanele în ţară. Între domnitor şi sultanul se afla marele-vizir Ali-pașa. Domnitorul pronunţă un mic spiciu în limba franceză şi în simţul că vine cu plăcere să

320 https://biblioteca-digitala.ro

esprime m.-s. sultanului simtimente[lej de simpatie ale ţărilor,

Sultanul ştie limba franceză; dar cticheta curței cerea ca marele vizir să facă pe dragomanul. Asfel, acest din umă să pune să traducă sultanului în limba turcească cele zise de domnitor. Principele Cuza zise cîteva vorbe cu voce tare; sultanul răspunse pe un ton atit de încet, încât abia se auzea ; vizirul, slăbănog, vorbea şi mai încetinel decît sultanul. Sultanul întrebă pe domnitor daca este mulțumit despre călătoria sa, daca este mulţumit despre felul ospitalităţei sale în Constantinopole. Domnitorul, vorbind la început, tu: şise de două ori. Sultanul, aducîndu-si aminte de aceasta, îi zise că a auzit că a foș bolnav înaintea plecărei și i-a părut ră, dar că aerul de la Bosfor este sănătos și speră că va face bine alteţei-sale domnitorului. Alteţea-sa răspunse că atît boala,

_cît şi ostenelcle călătoriei sînt uitate în faţă cu buna priimire care au aflat în Constantinopole, priimire în care țara română are o mare parte de Dlăcere, că a fost foarte mulţumit și pătruns de îngrijirile ce s-au luat şi de conduita îndatoritoare a lui Kiamil-bei, însărcinatul cu aceste îngrijiri. Aici sultanul aruncă o căutătură mulţumitoare asupra lui Kiamil!-bei, iar acesta păru confundat de bucu= rie şi sfială.

Sultanul zise că doreste a vedea pe domnitor mai multe ori şi. într-un chip amical; pînă atunci doreşte ca m.-s, să poată găsi în Constantinopole, în priimirea ce i se face, toate mulţumirile dorite.

La aceste vorbe, domnitorul salută cu capul de două sau de trei ori, şi toţi ne retraserăm în ordin şi într-un fel încît toţi arătam sultanului faţa. Marele-vzir şi ministrul afacerilor dinafară merseră înainte, cobortrăm pe scară şi întrarăm într-o ca-

91 — Călătorii — vol. Ii — D. Bolintineanu 32]

https://biblioteca-digitala.ro

meră ce dă pe mare. Aici şezurăm pe scaune cu toţii. Domnitorul şedea lîngă marele-vizir ; dupe dinşii veneau capii corpurilor legislative şi cei doi generali, apoi fiecare cum întîmplarea voise să se aşeze. Domnitorul şi vezirul schimbară citeva vorbe. În ast timp intrară în sală atîţia servitori ciîţi erau oaspeţi, purtînd fiecare în mînă cîte o cană cu sorbit şi cite un ştergar. Fiecare prezintă cana oaspetului său, care sorbi, dupe încrederea ce avu fiecare în obiectu prezintat.

îndată ce se termină această formalitate, domnitorul se sculă să plece ; îl urmarăm toţi. Vezirul îl petrecu pină la ușile saraiului. Ministrul de afară ne conduse pînă 2 Scara dupe mare. Aici ne îmbarcarăm din nou pe vasui cu vapor şi pornirăm către palatul de la Emirgien, nemaiavind cu noi decît un colonel turc şi pe Kiumil-bei.

Să zicem citeva vorbe despre acest personagiu. Kiamil-bei este cumnatul lui Fuad-pașe şi întroducătorul ambasadorilor streini la Poartă. Este un turc zefliu. Cu o zi înainte ne zicea într-o mică convorbire :

— De nouă ori pină astăzi am fost în Principate ; cînd voi muri, va fi în Marea Neagră, cu misiuni pentru Principate.

— Oare nu se vor mai sfirşi cu fermanele şi cu “țara ? îi zisei.

— Aş dori prea mult să se sfiîrşească, răspunseel, căci astfel aş fi sigur că n-o să mă înec în Marea Neagră.

Kiamil-bei fusese la Galaţi, pe cînd domnitorul era pîrcălab acolo, Kiamil-bei şi-aduse aminte și într-o zi ne zise:

322 https://biblioteca-digitala.ro

— Vezi ce este lumea: altădată eu ziceam alteţei-sale „Monsieur Cuza, asseyez !*1 — astăzi altoțea-sa îmi zice mie: „Kiamil-bei, asseyez !“* (şezi), acestea, cum vedeţi, cu limba sa franceză proprie.

Vasul ne duse la palatul de la Emirgien.

Noi eram treizeci şi. trei care făccam parte din suita domnească. Pe lîngă acestea, se mai uniră cîţiva greci și ciţiva români rătăciţi pe aici, între care d. Burdeanu, atașat pe lîngă agentul ţării, şi d. doctorul în medicină Calomfirescu, ce face parte din misiunea română la Constantinopole.

Pînă aci nici o vorbă cu nimeni despre afaceri ale țărilor. În adevăr, domnitorul nu purcesese în Turcia să trateze după chestiuni politice. Convenţiunea din Paris stipulează că domnii români să se adreseze, prin agenţii lor, la ambasadorii din Constantinopole. Agentul român, dupe Convenţiune, este de drept şi de fapt adevăratul ministru al afacerilor streine al ţărilor : agentul român căta să trateze toate cestiunele importante, şi am aflat cu plăcere multe greutăţi ce a întîmpinat, cum şi privilegele ce ar fi căpătat. Între altele, a împăcat furia ministrului rus, amenințătoare a ocupa ţările, în cestiunea călugărilor greci ; a scos de la Poartă un ordin către ambasadorul otoman de la Paris, a lăsa agentului român de acolo dreptul de a viza pasporturile românilor ; a căpătat de la Poarta programa priimirei domnitorului atit de demnă pentru ţările ce l-au trimis să le reprezinte etc,, etc.

Credem că este locul a vorbi despre un memorandum trimis de domnitor agentului său în cestiunea unirei ţărilor şi lărgirea votului electoral.

1 Domnule Cuza, luaţi loc! (n.e.).

21* 323

https://biblioteca-digitala.ro

Acest memorandum s-a comunicat ambasadorilor puterilor garante. Cestiunea de oportunitate singură a putut amina încă cercetarea acestui act remarcabil.

Principele Cuza, încă de la urcarea sa pe tronul țărilor române, a înţeles că 'misiunea sa excepțională era să lucreze pentru definitiva unire a ţărilor. În adevăr, ales sub înrîurirea ideilor de unire națională, ideea unirei a trebuit să se personifice în omul de la 5/24 genariu. Prin sprijinul ce ar da unirei, principele Cuza devine potinte, căci devine un principiu naţional. Poporul român a înţeles aceasta şi nu a încetat a înturna ochii către alesul său. Domnitorul, din parte-i, ne dete în zilele trecute, prin facerea acestui memorandum, o dovadă că cea-mai scumpă a sa dorinţă este definitiva unire.

Să spunem .cîteva rînduri despre acest act,

Domnitorul expune prin acest act agentului său situaţiunea luerurilor în Principate, făcută de Convențiunea din Paris prin starea de separaţiune a “țărilor în condiţiunile de astăzi, apoi.prin regularea votului electoral așezat de aceeași Convenţiune, şi își da apiniunea ca pînă cînd nu se va face unirea definitivă cu o singură Adunare și un singur minister, că pînă cînd legea electorală nu va priimi o mai mare întindere, așteptările Europei şi mai ales intenițiunele puterilor garante nu vor putea fi încununate cu succes,

Argumentele pe care se reazimă, infirmînd aceste dispoziţiuni, sînt pline de logică şi veritate.

Pentru români, ele.au un merit mai mult încă, ele ating cestiunea vitală de mărire naţionălă şi totdeodată cestiunea de instituţiuni epalitare și liberale.

324

https://biblioteca-digitala.ro

Aici lăsăm la o parte cestiunea de redacţiune a memorandului ; facem observările noastre particulare asupra dispoziţiunilor convenţionale ce se raportă la așezarea puterilor statului şi la legea electorală.

Ca particulari, am strigat cu toți oamenii ce au o scînteie de amor pentru naţiune şi libertăţile ei că cu două Adunări, o Comisiune Centrală, cu modul exersiţiului operațiunilor din Convenţiune nu putem niciodată ajunge la armonia lucrurilor celor două ţări, armonie ce pare a fi fost puntul de plecare al Convenţiunei : o tristă experienţă ce facem de doi ani a dovedit că prevederile 'de care este vorba erau întemeiate. În adevăr, de doi ani de cînd există aceste corpuri astfel cum le-a creat Convenţiunea, la ce armonie am ajuns, ce conformitate s-a făcut în legile ambelor ţări ?

Tot ce a rezultat din această combinaţiune bizară a fost sau întîrzierea, sau paralizia în lucrările necesarii, astfel încît, din aceste, dispoziţiunele Convenţiunei au rămas, în doi ani, nişte litere moarte. Fiecare Adunare în parte, chiar atunci cînd ar lucra cu bunăcredinţă, este în natura lucrurilor, printr-un instinct de individualitate, să caute a se abate pe altă cale. Ceea ce este cu Adunările este asemenea și cu ministerele, şi fapţii nulipsesc spre a dovedi aceea ce zicem, dar nu este aici locul a-i înșira.

Toată lumea a simţit răul, a văzut fapţii. Cei mai mulţi au crezut că cauza pentru care lucrurile nu merg este pentru că ministerele sînt rele, de aici acest lung rezbel contra puterei executive ; nu zicem că ministerele nu se pot. compune mai bine,

325

https://biblioteca-digitala.ro

din contra, credem că se poate ; dar aceasta este o cestiune d-o importință secondară.

O singură Adunare pentru amindouă ţările, un singur minister pentru amîndouă ţările se pot forma, prin raport la scăderea numărului, cu mai multă şansă.

Cestiunea lărgirei votului electoral este tot atit de necesară ca şi aceea a unirei ţărilor. Cum va ajunge România a se bucura de instituţiunele liberale și egalitare din Convenţiune, “cînd o altă dispoziţiune a Convenţiunei cheamă să facă legile pe adversarii instituţiunelor liberale și cgalitare ? Cum se vor desființa privilegele dupe Convenţiune, cînd acecași șartă cheamă să desființeze acele privilege numai pe privelegiaţi ? Legea dar este o absurditate.

A doua zi ne mai aştepta o vizită oficială: la Ars-odasi, la Sublima poarlă, vizită ce se face nu ministrilor, dar guvernului otoman, în simţul abstract. Aici încă căta să mergem cu toţii. Pe la două oare ne îmbărcarăm pe batelul otoman lăsat în dispozițiunea domnitorului. Aurul, argintul strălucea pe uniformele bravilor nostri ofiţeri ; cravatele albe, aceste zgarde de gală, erau tot ce albea la modestii civili.

Dezbarcarăm la poalele vechiului palat ce se repauză între valurile mărei şi antica grădină a cezarilor. Aici ne așteptară mai multe trăsuri elegante și caii cu şele. Domnitorul se urcă într-o trăsură însoţit de președintele Comisiunei Centrale ; celealte trăsuri fură ocupate de noi toți, afară de mai mulţi ofiţeri ce se urcară pe cai.

O gardă de cavaleri turci și cavazi ne însoţi în cale. Trecurăm prin aleile grădinei acestui sarai ; el ne aduse aminte toate epocele, toate întimplările memorabile ce se trecură la curtea bizantină,

326

https://biblioteca-digitala.ro

crime şi virtuţi deopotrivă necunoscute de popolu ce a conchis aceste locuri.

Ieşirăm din grădină, luarăm la stînga și îndată ajunserăm la poarta Curţei administrative, sau ceea ce se zice: Sublima poartă. O companie de soldaţi ne prezintă armele. O bandă de muzică sună îndată. Trăsurile noastre trecură repede pină la capătul de la nord al edificiului. De aici se înturnară spre vest şi se opriră la o scară.

Intrarăm într-un coridor. Mii de oameni din toate naţiunile erau adunaţi pe strade, în curte şi în interiorul palatului. Noi eram obiectul de curiozitate generală ; prin noi, înţeleg capul statului, ce era eroul sărbătorii. Domnitorul, în costumul său grațios, inspira admiraţiune privitorilor otomani și creștini care socotiseră să vadă un domn cu fesul pe cap și pierdut şi închinat între două epolete de tinichea galbenă, cum poartă ofiţerii musulmani. Toţi turcii în urma noastră șopteau admiraţiunea lor.

Marele-vezir Ali-pașa ne priimi la ușă. Toţi furăm întroduși în sala cea celebră numită Arsodasi, unde sultanul vine citeodată să prezide consiliul statului. Sala este mare și foarte elegantă.

Aici mulțime de servitori turci ne aduseră cafeaua. La unii abia erau negrite de cafea felegenele. Mie însă îmi prezintă felegeanul cu totul deşert ; îl luai și făcui că sorb şi îl dedei înapoi. Alipașa era locţiitor de vizir. Kiprusli-pașa, ce era actualul vezir, era dus în provinciile Turciei să cerceteze plîngerile creştinilor. El. se aștepta să vie în curînd; pînă la înturnarea sa, Ali era marevezir,

Domnitorul, dupe ce schimbă cîteva vorbe cu vezirul, se scoală, şi noi toţi îl urmarăm. Vezirul îl petrecu pînă la ușă cu mare politeță.

327

https://biblioteca-digitala.ro

De aici trecurăm la sala ministrului dinaiară, Safeti-efendi. Această vizită nu era în programă, dar domnitorul o.-ceru ca un semn de mulțumire pentru conduita amabilă şi bunavoinţă ce puse Safeti-efendi a face vizita la Constantinopole cu atît mai mult demnă pentru români.

Muzica otomană sună sub fereste aere române,

De aici ne coborirăm la trăsuri şi plecarăm către vapor, tot pe calea pe care veniserăm. Curioşii se adunară pe strade.

Abia ajunscrăm acasă, şi sultanul trimise pe secretarul său întim să aducă domnitorului daruri : cordonul cel mare şi o sabie îmbogăţită cu diamante. Secretarul se adresă către domnitor cu respectul cuvenit suveranilor și cu vorbele următoare :

— M.-s. imperială îşi face o vie plăcere şi vă roagă a priimi din parte-i aceste obiecte ca un suvenir personal pentru trecerea înălţimei-voastre la Constantinopole,

Zicînd aceste vorbe, servitorul sultanului se retrase cu cel mai adînc respect.

Sabia costă trei mii trei sute de galbeni.

A două zi de dimineaţă, marele-vezir veni să facă vizită domnitorului,

După această vizită, domnitorul întoarse vizita sa marelui-vezir îndată.

Către aceste, m.-s. făcu vizitile sale la ambasadorii, ministrii şi însărcinaţii puterilor garante şi la toate puterile ce trimiseră să-l felicite de bună venire. Acesti trimişi priimiră pe domnitor ca pe un suveran. Ei veniră îndată să întoarcă vizita m.-s, în cea mai mare gală, pînă la cel din urmă.

928

https://biblioteca-digitala.ro

Sultanul şi ambasadorul Franţii. marchizul de Lavaletie, făcuseră conchista domnitorului şi domnitorul pe a lor. Ambasadorul francez ne făcu onori demne de suveranul francez.

O vizită ce făcu domnitorul, la care mă afiai în“sumi cu mica suită ce-l însoțea, fuse la ambasadorul Persiei. Acest ambasador este încă june ; el a fost mai mulți ani atașat la ambasada persană la Paris. Cunoaşte bine limba și datenele franceze. Simplu, ca toți orientalii, în mariere, posedă o pătrundere şi o fineță superioară. E] este unchi prin alianţă regelui Persiei.

Aici văzurăm mai multe lucruri curioase. !ăsînd la o parte toate, voi face mențiune de un portret al şahului care dă o idee despre sfarea picturei în Persia și care ne recheamă chipurile ce se desemnau mai nainte, la noi în ţară, pe pereţi de copii,

Sir Henri Bulver veni de trei ori la palatul domnitorului ; el dete o masă în onoarea principelui român, la care asistară toți ambasadorii, iar din români, numai d. C. Negri.

Cu o zi înainte invită la o serată pe domnitor și cîţiva români. Aici mă aflai şi cu. Fusei prezintat ambasadorului de d. Negri, apui îndată însuşi de m.-s. domnitorul. Sir Henri Pulver fuse cu mine de o amabilitate rară. Lady Bulver nu fuse mai puţin amabilă. Lady Bulver şi-a făcut reputaţiune de filo-română, şi puţini români sunt care, venind din Principate, să nu meargă să. vază pe lady Bulver.

" Domniterul trecu mai toată seara vorbind cu sir Henri ; dameie invitate se aflau în alt salon, spre mare, unde din timp în timp o primadonă asolută (toate sînt asolute) şi un bariton de la

339.

https://biblioteca-digitala.ro

opera italiană din Pera cîntau, însoţiţi de piano, diverse arii [de] operă.

Cunoșieam multe persoane, între altele d-na Blond, femeia consulului anglu de la Asquei, cunoștință din timpul exilului, fiica consulului anglu de la Brusa, ce o cunoscurăm o mică copilă și o văzurăm astăzi mumă. Cunoşteam asemenea mai mulți alaşaţi pe care îi revăzui cu plăcere. Către 10 vre, domnitorul veni în salon, unde, luîndu-âi seara bună de la lady Bulver și salutind societatea damelor, plecă însoţit de toţi românii. Eu mai rămăsei cu d. Negri, mai vorbirăm cîte ceva cu ambasadorul anglu, apoi plecarăm, ca să mergem la locaşul nostru de la Buiukdere, ce este aproape de Terapia, locul unde ne aflam. -

A doua zi seara să dete prinzul diplomatic la sir Bulver. Toţi trimișşii streini şi din ministrii turci se aflau. Domnitorul şi d. C. Negri erau singurii din români ; să nu uităm pe adiotantul de serviciu din ziua aceea, de Pisoski. Pe la sfirşitul mesei, ambasadorul anglu rădică un toast în sănătatea domnitorului român și prosperităței Principatelor Unite. Domnitorul răspunse prin altul în simţul următor :

— Coprind aici toate puterile amice cîte au contribuit la starea de astăzi a patriei noastre... Și, mai ales, cîte vor contribui de aici înainte la definitiva prosperitate şi mărire a acestor ţări.

Ministrii turci aflați aci încă rădicar�< toaste pentru sănătate< m.-s. și prosperitatea Principatelor Unite.

În ziua cînd marele-vizir făcu vizită domnitorului, seara, acesta dete o masă splendidă la casa sa de la Kandilii, pe Bosfor, în onoarea domnitorului. Opt persoane din suită îl însoțiră. Între aceste persoane eram și eu chemat, dar nu putui

330

https://biblioteca-digitala.ro

merge. Aiflaj însă toate cîte se petrecură acolo. Masă splendidă, iluminaţiuni în grădină şi pe mare, Vezirul acela chiar, ce combătu cu atîta căldură unirea ţărilor în anii trecuţi, atit în Constantinopole, cît și în conferințele din Paris, astă dată rădică un toast pentru prosperitatea Principatelor Unite ! Cum timpii schimbă oamenii și ideile! A fi înţeles, oare Poarta otomană pină în fine că cea mai bună politică este aceea ce prevede şi dă înainte de a fi silit să dea ? Nu ştiu, dar unirea ţărilor, mărirea puterilor ei nu numai nu poate fi periculoasă pentru Turcia în starea ei actuală, dar încă un mare ajutor.

Guvernul otoman au făcut mari şi multe concesiuni pentru popolii creștini din coprinsul imperiului și, cu toate acestea, nici unul din acesti popoli nu i-a rămas recunoscător ; nu numai atit, dar unii a rămas enimici neîmpăcaţi. Lucrul este lesre de înţeles : în loc să facă acele concesiuni la timp și prin propria sa voinţă, a întirziat totdauna, pînă cînd puterile streine i-a silit ca să le facă. Astfel popolii creştini, priimind aceste bunuri de la streini, nu au putut păstra nici o recunoştinţă pentru Turcia,