NOTE
A
Abasidi! — Abasizi, dinastie reprezenliată de treizeci și sapte de califi arabi (762—1258), intemeiată de Abu al-Abas, descendent din Atas, unchiul profetului.
Abd al-Latif (1161—1188) — istoric şi medic arab, autor al unei relatări de călătorie in Egipt, în parte pierdută, publicată într-o pres:uriare de Silvestre de Sacy, Paris, 1810.
Abesalon — Absalon sau Absalom, personaj biblic. Revoliat împotriva regelui David, latăl său, a lost
1 Aşa cum am precizat în lămuririle asupra ediţiei, pentru numele proprii am păstrai în text formele folosite de Bolintineanu, atunci cînd aceste forme reprezintă o pronunție. Uneori, scriitorul ortografiază diferit acelaşi nume. Nu am operat unificâri, de asemenea în cazurile cînd ăvem a face cu posibile pronunţii diferite. Este locul să spunem aici că în scrierea şi pronunțarea multor nume străine vechi (chiar greco-latirie, dar mai ales egiptene, feniciene, arabe eic.), ca şi actuale (asialice, africane etc.) nu putem evita convenţionalul şi arbitrarul. În aceste Note, vom da mai întii, cînd e cazul, forma (sau formele) din text, apoi pe aceea recomandată de regulile ortografice actuale, în măsura în care aceste reguli sau Dicţionarul enciclopedic român ne pot îndruma. Notele noastre nici nu au menirea de a rezolva probleme ortografice încă nesoluţionate.
34?
https://biblioteca-digitala.ro
invins gi pus pe îugă. Trecînd pe sub un copa, părul d s-a agăţat de crengi, astfel că a fost prins şi ucis.
Abu-Berc, Abu-Becher (sec. VII) — Abu-Bacr, socrul şi succesorul lui Mahomed, primul calif arab.
Abul-Fed (1273—1331) — Abul Feda, istoric şi geograi arab ; Scurtă istorie a omenirii, Geografia. Ultima conţine şi date despre Dobrogea
Abydos — oraş pe ţărmul Helespontului (Dardanele), ce-
* lebru datorită legendei lui Hero şi Leandru,
Acropolitza (1220—c. 1282) — Gheorghe Acropolite, istoric și diplomat grec, autor al unei Cronici.
Adonisec — Adonisedec, rege al lerusalimului.
Adrian — Publius Aelius Hadrianus, împărat roman (117—138) ; a .luat . măsuri pentru apărarea si întărirea Daciei.
Aeneas Silvius — Enea Silvio Piccolomini; papa Pius al Il-lea (1458—1464). Umanist erudit; a formulat teza că românii descind din romanii exilați în Dacia.
Agar — în Biblie, sclavă egipteană a lui Abraham. Rătăcind cu fiul ei Ismail prin deșert, un înger a îndreptat-o spre un izvor salvator, După legendă, Ismail va da fiinţă poporului arab (ismailiţi).
Agatanghel (sec. XII) — călugăr bizantin, căruia i se atribuie o carte de prevestiri.
Ahmeniţi — Ahemenizi, dinastie de regi persani (558�' 330 î.e.n.), căreia i-au aparţinut și Cirus, Cambise, Darius I, Xerxe etc.
Ahmoris — Ahmes, rege egiptean ; a reuşit să-i izgonească pe hicsoși din întreg Egiptul şi u fondat -dinastia a XVIII-a (1560—1542 i.e.n.).
Atubiţi — Eiubizi, dinastie musulmană (1171—sec. XIII), succesoare a Faiimizilor.
Albuquerque Alfonso d' (1453—1515) — navigator portuzhez.
348
https://biblioteca-digitala.ro
Alceu (sec. Vil—VI î.e.n.) — Alceu (Alkaios). poet liric grec din Lesbos, făuritorul versului ș''strofei alcaice.
Alezandru al li-lea — Alexandru al II-lea Zabinas, rege seleucid (126—122 î.e.n.) al statului elenistic.
Aleze Coman — Alexis al III-lea Anghelos, fratele împăratului bizantin Isac al II-lea Anghelos, pe care l-a alungat din scaun în 1195 ; la rîndul său a fesț detronat de cruciați în 1203.
Ali — al patrulea calif arab (656—661), ginere și discipol al lui Mahomed ; a contribuit la elaborarea şi răspîndirea islamismului.
Ali-pașa Tepeleni (Tebelen) — paşă de Ianina (1788—1822), a format un stat independent, reunind Albania, Epirul şi Moreea,
Amasia — Amasias, rege al Iudeii (838—809 î.e.n.).
Amasis — Amasis «l sau Ahmas, rege al Egiptului din dinastia a XVIII-a; Amasis al ll-lea, rege din a XXVl-a dinastie egipteană.
Ambry, Artus Thomas, sieur d' (sec. XV—XVI) — istoric francez : Istoria generală a turcilor conținind. Istoria lui Chalcocondylas... şi continuată pînă în anul MDCXII de Thomas Artus. Şi în această ediție de sieur de Mazeray pină la anul 1661, Paris, 1662.
Amenofis — Amenhotep sau Amenofis, numele a patru
regi egipteni din dinastia a XVIII-a. Una dintre statuile gigantice ale lui Amenofis al III-lea, aflatţă
__. lingă Teba, a fost considerată ca reprezentindu-l pe
Memnon, rege legendar al etiopieniler, părtaş la războiul 'Troiei. Dimineaţa, această statuie vibra scoţind sunete, care erau luate drept vocea lui -Memnon, vorbind cu mama sâ Aurora. Vibrația era produsă de încălzirea datorită razelor solare.
Amirta (sec. V î.e.n.) — răzvrătit egiptean, care s-a retras cu ai săi în Delta Nilului, declarindu-se prinţ independent.
349
https://biblioteca-digitala.ro
Pe seară se alătură vasul ; doi ministri din Valahia, în fracuri negri, cravate albe, aşteptau pe domnitor, cu respectul ce se cuvine celor mai mari. A
Domnitorul îşi luă ziua bună de la cei destinaţi să coboare la Giurgiu și, înturnîndu-se către mine, îmi zise :
— Vei veni cu mine.
https://biblioteca-digitala.ro
Amru (m. 663) — general în oastea califului Omar; a cucerit Siria și Egiptul.
Amurat — Murad, numele mai multor sultani otomani: Murad al II-lea (1421—1]451), invingâtor în luptele cu maghiarii, a [lost biruit în mai mulie rînduri de albanezii conduşi de Skanderbez; Murad al Ili-lea (1574—]595); Murad al IV-lea (1623— 1640).
Ana (Anne) Comnen (1083—1148) — fiică a împăratului bizantin Alexis Comnen, auioare a lucrării Aleziada, în cuprinsul căreia se referă şi ia români.
Anastase, Anastasiu — Anastasius I, impărat al Imperiului roman de răsărit (491—518); a construit un zid de apărare a Constantinopolului şi a fortificat cetăţile din Dobrogea.
Anastasius Biblioiecarius (m. 886) — călugăr italian, biblioiecar al Vaticanului, autor al unei Istorii bisericeştă.
Andrei al Il-lea — rege al Ungariei (1205—1]235); a condus cruciada a V-a.
Androcles — Androclos, fiul unui rege a! Atenei; a
condus o colonie de ionieni în Asia Mică, unde a întemeiat Efesul, alungind pe băștinași din ţară.
Andromeda — în mitologia antică, fiică a regelui Etiopiei ; îndrăznind să se compare cu Nereidele, Poseidon a înlănţuit-o de o stincă. A eliberat-o Perseu, care a luat-o de soţie.
Andruțul (sec. XIX) — Andruţu Veruşiu Muceană, aromân originar din Livadia ; a organizat rezistenţa pe uscat a populaţiei din Grecia împotriva turcilor. A fost mai tirziu maior în armata rusă.
Antalcidas — general lacedemonian ; a încheiat un tratat cu perșii, prin care Sparta renunţa la oraşele grecești din Asia Mică (387 î.e.n.).
„Antigon — Antigonos, frate şi locotenent al lui Alexandru Macedon; a devenit rege în anul 306 îe.n. şi a
https://biblioteca-digitala.ro
încercat să întemeieze un imperiu în Asia, dar a fost ucis la Ipsos, în 301 î.e.n.
Antigon — Antigonos Gonatas, rege al Macedoniei (283— 239 î.e.n.).
Antigon — ultimul dintre regii Mcabei, ucis din ordinul
: lui Antonius (sec. I î.e.n.).
“Antioh Epifan — Antiohus al IV-lea Epifan (Ilustruly, rege al Siriei (176—164 î.e.n.).
Antonin, sfîntul — („în călătoria sa“), probabilă referire la Călătoria lui Antonin, veche operă geografică, a cărei primă apariţie nu se cunoaşte.
“Anville, Jean Baptiste Bourguignon, d' (1697—1782) — geograf francez.
Apelles (sec. IV î.e.n.) — pictor grec; a trăit la curtea lui Alexandru Macedon şi la cea a lui Plolomeu.
Arcadiu — Arcadius, fiul mai mare al împăratului Theodosiu, la a cărui moarte a devenit primul împărat al Imperiului roman de răsărit (295—408).
“ Ardys — Ardys 1, 'rege al Lidiei, pe la jumătatea sec. VII : îe.n.
Arhias (sec. 1 î.e.n.) — poet şi gramatic grec, vestit în Asia Mică ; s-a stabilit la Roma, unde Cicero i-a fost discipol,
-Arian, Arien (sec. II) — Flavius Arian, istoric grec: Ana-
basis. Aride — frate vitreg şi succesor al lui Alexandru cel Mare. 'stide (sec. II) — îilozoi din Atena, autorul celei mai
vechi Apologii a creştinismului.
Aristonie din Pergam — fiu al lui Eumen al II-lea, rege al Pergamului. La moartea Atalei a III-a, a încercat să ia tronul. Învins de consulul Perpenna, a fost dus la Roma şi ucis, în prima jumătate a sec. II î.e.n.
Arsas — Arsace, întemeietor în Parţia al dinastiei Arsacizilor (256—224 î.e.n.).
351
https://biblioteca-digitala.ro
Arsonoa — Arsinoe a il-a; a fost pe rînd soția lui Lisimah, rege al Macedoniei, a lui Ptolomaios Keraunos, rege macedonean, şi a lui Ptolomaios al II-lea Fila» delful, rege al Egiptului.
Asan, Hasan — numele a opt țari din dinastia Asăneştilor (1186—1258): Asan I (1186—1196); Petru (1196— 1197); Ioniţ�& Caloian (1197—1207); Borilă (1207— 1218); Joan Asan al Il-lea (1218—1241); Căliman Asan (1241—1246); loan Mihail Asan (1246—1357) ; Căliman al II-lea (1257—1259).
Astiage — ultimul rege med, detronat de Cirus în 549 î.e.n.
Atale — Atalos, numele a trei regi din Pergam. Primul 241—197 î.e.n.) a fondat celebra bibliotecă din : Pergam ; al doilea — Filadelful (159—138 î.e.n.); al : treilea (138—139 î.e.n.) a cedat statul său romanilor. .
Atalia — regină a Iudeii în sec. IX îe.n., vestită prin ; cruzimea ei. A fost ucisă de mulţimea răzvrătită. Este eroina unei tragedii de Racine. :
Atotis — al doilea rege egiptean, fiul lui Menes, considerat constructor al palatului de la Memfis și autor de opere anatomice.
Ața — Asa, rege al Iudeii (944—904 î.e.n). |
Avitu — Cornelius Avitus, împărat roman în Apus (454 —. 456). ”
Para a
B
Barsina — îiică a lui Artabaze, satrap al Bitiniei, so; lui Memnon Rodianul. Aflindu-se ca ostatică a so” ţului său la curtea lui Darius al II-lea, a fost captu= rată de_ Alexandru cel Mare, cu tare a avut un copil, numit Hăârrule:Prin 309 te.n., a fost ucisă împreun�' cu fiul ei.
Baudouin (Balduin) — Baldovin, numele unor împărați bizantini : Baldovin 1 (1204—1205), unul dintre conducărorii cruciadei a IV-a; Baldovin a) IV-lea
352
https://biblioteca-digitala.ro
(1228—1261) a fost izgonit de impăratul Mihail Paleologul ; Baldovin al III-lea (1129—1162) a devenit rege al Ierusalimului în 1143.
Beauharnais, Eugene (1781—1824) — nepot al lui Napo= leon I, vicerege al Egiptului.
Belzoni, Giovanni Baptiste (1778—1823) — savant și călător italian.
Benoit, sfintul (c. 480—547) — sfintul Benoit de Nurcie (Benedict de Nursia); a fondat pe la 525—529 mă= năstirea de la Monte Cassino, unde a statornicit regulile benedictinilor.
Berendea, Berendia, — Berindei, pretendent la tronul Moldovei, sprijinit de Matei Corvin,
Betel — oraș în vechea Palestină, unde, după Biblie, Dumnezeu s-a arătat lui Abraham.
Blanqui — probabil, Jersme Adolphe Blanqui (1798— 1854), publicist şi economist francez.
Blois — Ludovic, conte de Blois, ucis în lupta de la Adrianopol (1205).
Bochart, Samuel (1599—1667) — pastor şi scriitor francez î Geografia sfintă, 1664, 1631 ; Hieroicon, 1663. Bociari' (1790—1822% — Markos Botzaris, aromân, erou al lupiei pentru libertatea Greciei, a căzut în lupta
de la Missolonghi.
Boemond (c. 1052/1060—c. 1111) — prinţ de Tarent, apoi de Antiohia, unul dintre conducătorii cruciadei 1.
Bogoris — Boris 1, cneaz al bulgarilor (852—889), sub care aceștia au aderat la creștinism.
Boiagi, Mihail George (c. 1780—c. 1823) — cărturar aromân 3 Gramatica română sau macedoneană, Viena, 1813,
Bonfinie, Bonfiniu (1434—1503) — Antonio Bonfini, istoria italian, istoriograi al lui Matei Corvin. Opera sa cuprinde şi date despre români.
Bourienne, Louis-Antoine Fauvelet de (1769—1834) — ofiţer în armata lui Napoleon 1, a participat la cam= paria din Egipt ; autor al unor Memorii,
23 — Călătorii — vol. II — D. Bolintineanu 9353
https://biblioteca-digitala.ro
Briaxis (sec. IV î.e.n.) — sculptor din Alena.
Bruce, Jack (1730—1794) — călător scoţian, care a făcut cercetări pentru descoperirea izvoarelor Nilului.
Burgundul — Filip al II-lea Temerarul. duce de Burgundia (1363—1404) ; fiul său Ioan fără Frică a fost duce de Burgundia între 1404 și 1419.
Cc
Caijareli, L.ouis-Marie-Joseph-Maximilicn. (1756—1799) — general francez, mort la Sf. loan de Acra.
Calimah (sec. XV) — cronicar grec, a cărui scriere e cuprinsă în culegerea Scriptores rerum hungaricaru m de S-hwandter.
Calisten (380—327 î.e.n.) — Calisthenes, [ilozol grec, nepat al lui Aristotel. Favorit al lui Alexandru cel Mare, a fost ucis din porunca acestuia, deoarece îi reproșase că sc considera zeu.
Callinus (sec. VII î.e.n.) — Callinos din Efes, cel mai vechi poet liric grec.
Calomfirescu, Radu — căpitan al lui Mihai Viteazul.
Cambis — Cambise, rege al perșilor (529—522 î.e.n.), fiul şi urmâșul lui Cirus al Il-lea. A cucerit Hegiptul în 925 î.e.n.
Cânahus din Ciciona (sec. V i.e.n.) — Canahus de Sicyone, sculptor grec. Lucrări: una din cele trei muze de la Helicon, „Apolo“ din templul de la Milet, „Venus șezind“, din fildeș şi aur,
Candaule — rece al Lidici, ullimul dintre leraclizi (sec. VIII î.e.n.).
Cantacozin, Cantacuziu (1292—c. 1380) — Ioan Cantacuzino, împărat bizantin, autor al unor Memoră, valoros document istoric.
Caracalla — Marcus Aurelius Antonius Caracalla, împărat roman (211—217).
354
https://biblioteca-digitala.ro
Cassiodorus (c. 490—ec. 580) — scriitor roman! Cronica, Istoria goților.
Celuliariu — Mihail Cernlarius, patriarh al Constantinopolului (1043—1058) ; i se datorește în mare măsură marea schismă.
Cerealis (sec. 1) — Quinlus Petillius Cerialis, zeneral roman.
Cerni-George (1752—1817) — ISaragheorghe, principe al Serbiei, conducător al luptei împotriva jugului turcesc (1804—1813), fondator al dinastiei JSaragheorghevici.
Chalcocondyla (c. 1430—1464 sau 1465) — Chalcocondylas sau Chalcondylas, Laonicos, istoric bizantin ; Creșterea puterii turcești, căderea împărăției bizantine şi alte istorii despre felurite țări și popoare. Lucrarea cuprinde și date despre români.
Champollion-Figeac, Jean-Jacques (1778—18631) — arheolog francez, fratele următorului,
Champollion le Jeune, Jean-Francois (1790—18932) — celebrul egiptolog francez.
Chandler, Richard (1728—1810) — arheolog englez; a făcut cercetări în insulele grecaşii şi în Asia Mică. Lucrări : Inscripții antice în Asia Mică şi Grecia, 1774 ; Călătorii în Asta Mică, 1775.
Chardin, Jean (1699—1779) — călător francez: Călătorie în Persia şi în Indiile Orientale.
Charles al Vl-lea — Carol al VI-lea, împărat al Germanici (1711—1740),
Chazelles, Jean-Mathieu (1657—1710) — hidrograf și astronom francez; călătorind în Egipt, a măsurat piramidele, în 1695,
Choniates, Nicetas — cronicar bizantin de pe la mijlocul sec. XII.
23 "933
https://biblioteca-digitala.ro
Chrisida — Chryseis, fiică a lui Chrysis, preot al lui Apolo. Zeii, miniaţi că Agamemnon a luat-o în robie, au trimis asupra grecilor o cumplită epidemie de ciumă.
Ciaxare — Cyaxares, rege al mezilor (625—585 i.e.n.).
Cibela — Cibele, zeiţă care personifica natura ca mamă a tuturor lucrurilor.
Cimoni (c. 507—449 î.e.n.) — Cimon, om politic şi general atenian, conducător al Atenei după moartea lui Aristide (c. 467).
Clarke, Daniel Edward (1769—1822) — profesor de mineralogie la Cambridge. Călătorind în Orient, a descoperit manuscrise antice şi a adunat sculpturi. A publicat în şase volume Călătorii în diferite regiuni 'din Europa, Asia şi Ajrica, 1810—1823.
Claudiu sau Glaudiu (sec. X) — Glad, voievod al uneia dintre primele formaţii statale românești feudale.
Coletti (1788—1847) — Ioannis Colettis, militar și om politio de origine aromână, luptător pentru eliberarea Greciei, apoi ministru in guvernul Greciei independente.
Coloman — Căliman ; v. Asan,
Comnen — dinastie de împărați bizantini care au domnit între 1057 şi 1185 (cu excepţia anilor 1059—1081) în Bizanţ, iar între 1204 şi 1461 în imperiul din Trapezunt. Comnenii din Bizanţ: Isac 1 (1057—1039); Alexis 1 (1081—1118); Ioan al II-lea (1118—1143); Manuel 1 (2143—F1180); Alexis al Il-lea (1180— 1182); Andronic 1 (1183—1185).
Constantin al Ii-lea — fiu al lui Constantin 1 cel Mare; a tost împărat al Imperiului roman de Apus (337— 340).
Constantin Copronim — Constantin al V-lea Sotronim, împărat bizantin (740—775).
356
https://biblioteca-digitala.ro
Constantin ai IX-lea Monomac — împărat bizantin, cu supranumele Monomahul (1042—1054), sub domnia căruia s-a produs marea schismă.
Cornelia (sec. 1) — fiica lui Lucius Scipio ; a fost soţia lui Crassus, apoi a lui Pompeius.
Corneliu Galu (69—26 î.e.n.) — Cornelius Gallus, plebeu roman ajuns în funcţii înalte sub Octavian. Prieten al lui Vergiliu, a fost el însuşi un talentat poet.
Coronis — fiică a unui rege lapit, iubită de Apolo, cu care l-a conceput pe Asclepios, zeul tămăduirii la greci (Esculap).
Cosroe — numele unor șahi sasanizi ai Persiei : Chosroe 1 (331—579) ; Chosroe al II-lea (590—628), învins de Heraclius.
Cramer, John Anthony (1792—1848) — îilolog englez, profesor de istorie. la Oxford: Descriere a Greciei antice, 1828 ; Descriere a Asiei Mici, 1832.
Crit — insula Creta.
Dajnis din Milet (sec. V î.e.n.) — arhitect grec; a conitribuilt la construirea. celui de-al doilea templu al lui Apolo la Didimes, în Asia Mică.
Dagon — zeu-pește adorat de filisteni în Asdod, Gaza, Ascalon. Daniil, părintele (sec. XVIII) — Daniil Moscopoleanu,
cărturar aromân. A publicat în grecește Învățătura introductivă (1794), în care dă şi un manual de conversație grec-aromân-bulgar-albanez.
Dariu Notu, Dariu Ocu — Darius al II-lea Ochus sau Notus, rege al perşilor (424—406 i.e.n.), a sprijinit Sparta în lupta conira Atenei.
Deborah — în Biblie, profetă și judecătoare în Izracl; a slăvit într-un poem victoria izraeliților împolriva cananeenilor.
357
https://biblioteca-digitala.ro
Dendolo — Dandolo, familie din Veneţia, care a dat mai mulți dogi. Enrico Dandolo (c. 1107—1205) a reușit să abată cruciada a IV-a către Constantinopol şi a obţinut pentru Veneţia Candia, insule din Arhipelag, porturile Moreei. Andrea Dandolo (c. 1307—1345) a recucerit Zara (port în Dalmația) ; este autorul unor Anale. ”
Denon, Dominique-Vivant, baron (1747—1825) — . gravor francez, director general al muzeelor sub primul imperiu, A vizitat Egiptul: Călătorie în Egiptul Superior şi Inferior, 1802.
Diodore din Sicilia (c. 80—29 î.e.n.) — Diodor din Sicilia, istoric grec, a cărui operă, Biblioteca istorică, păstrată fragmentar, încearcă să prezinte, pentru prima oară, o istorie completă a antichităţii.
Discordie (sec. III îe.n.) — Dioscoride, poet alexandrin, autor de epigrame,
Dlugosz, Jan (1415—1480) — istoric şi diplomat polonez, a cărui lucrare Istoria Poloniei cuprinde şi date despre Moldova.
Du Cange, Charles (1610—1688) — erudit francez, considerat întemeietor al bizantinologiei ; a publicat în trducere franceză şi cu adnotări lucrări ale istoricilor bizantini.
Dufour, Guillaume Henri (1787-1875) — general elveţian.
E Ehrenburg, Christian Gottfried (1795—1876) — naturalist "german. E&Il-Machim (1223—1273) — istoric arab, a cărui principală lucrare e cunoscută sub titlul de Istoria saracină. Engel, J. Christian (1770—1814) — istoric austriac ; a formulat teza falsă că poporul român s-ar fi format
în sudul Dunării, de unde românii au trecut în nord în secolul IX.
https://biblioteca-digitala.ro
ipîjan, stîntul (c. 315-—403) — Epifan de Salamina, părinte şi doctor al bisericii,
'ratostan (c. 275—195 î.e.n.) — Eratostene, matematician, astronom și filozof grec din Alexandria.
Erostrate — un efesian obscur care a dorit să devină celebru, dînd toc templului Artemisei din Efes, una dintre cele șapte minuni ale lumii, chiar în noaptea nagierii lui Alexandru cel Mare.
Estourmel, Francis-de Sales-Marie-Joseph-Louis, conte d (1783—1852) — om politic francez; călătorind în Orient, a publicat în 1844 un Jurnal al unei călătorii în Orient,
Hudozia — soţia împăratului Arcadius, moartă în 404; nemăsuratul ei orgoliu i-a adus adversitatea lui Ioan Hrisostom. .
Eumen (Cc. 360—316 î.e.n.) — unul dintre locotenenții lui Alexandru cel Mare; a fost ucis din ordinul lui Antigonos în 317 î.e.n.
Eumen — numele unor regi ai Pergamului : Eumen I (263—241 î.e.n.), Eumen al II-lea (197—159 î.e.n.).
Eusebiu — episcop al Cezarcei în prima jumătate a sec. IV, autor al unei Istorii bisericești.
Eutişes — Euiyches, călusăr într-o mănăstire de lîngă Constantinopol, a fost condamnat de conciliul ţinut în acest oraş în anul 448, ca exponent al ereziei monofizite (monofiziiismul admite numai natura qivină, nu şi cea umană a lui Hristos),
„Eutrop (sec. IV) — Eutropius, istoric roman. În lucrarea 'sa Istoria pe scurt de la întemeierea Romei afirmă teza absurdă că, după cucerirea de către romani, în Dacia nu mai exista nici un bărbat indigen; de asemenea susţine fără nici un temei că în 271 au fost retrași din Dacia nu numai solâaţii, ci şi toti colonișşiii romani. Ă
Evergei — v. Piolomei.
https://biblioteca-digitala.ro
Evgheniu Bulgaris (1716—1806) — prelat, filozof, filolog, matematician, preocupati de restaurarea învăţămintului la greci. La Muntele Athos a predat ca profesor între 1753 şi 1759.
Ezechiel — în Biblie, unul dintre profeţii iudei,
Yr
Facar al-Din al II-lea (1572—1635) — emir în Liban, inamic al Turciei şi aliat cu marele duce al 'Toscaniei ; a sprijinit biserica catolică.
Falmerait, Felmer — Jakob Filip Fallmerayer (1790— 1861), istoric şi călător german: Elementul albanez în Grecia, 1857—1860.
Faorte — Fraorte I, rege legendar al Mediei, care, după Herodot, o domnit între 647 şi 633 ien.
Farcaș — cneaz, în sec. XIII, al uneia dintre cele dintii formaţii statale românești feudale.
Fatimiţi — Fatimizi, dinastie de califi arabi (909—1171).
Filometor — v. Ptolomei,
Filopator — v. Ptolomei.
Filopoemen (253—184 î.e.n.) — şeful ligii aheene; supranumit „ultimul dintre greci“' a încercat să mențină unitatea Greciei în fața amenințării Romei.
Filostrate (c. 175—c. 249) — scriitor grec, originar din Lemnos.
Florilă — Borilă ; v. Asan.
Forbin, Louis-Nicolas-Philippe-August (1757—1841) — pictor şi publicist francez. Vizitind Siria, Egiptul, Grecia, a desenat un număr de planșe şi a publicat cartea Călătorie în Levant, 1819.
Foresti, Giaccamo-Filippo (1434—1520) — istoric italian: Adaos al cronicilor pămîntului, de la inceputul lumii pînă la anul 1485,
3860
https://biblioteca-digitala.ro
Fotius (B20—c. '895) — patriarh al Constantinopolului şi scriitor, principal autor al schismei din 867.
Franck — probabil, Adolphe Franck (18089—1893), om de știință francez, autor al unor Studii orientale, 1861, sau Sebastian Frank (1499—1543), istoric german.
Fta — zeu la vechii egipteni. identificat cu Osiris si Sokari.
G
Gabiniu sec. | îe.n. — Aulus Gabinius, tiibun al plebei la 'Roma. .
Galie — Galienus, împărat roman (253—268).
Galien, Claude (6. 13]J—c. 201) — Claudios Galenos, zi Galien, medic prec din Pewgam, autor al unor tratate de specialitate.
Gauthier (sec. XII) — supranumit Auliohul, cleric şi cronicar, probabil de origine normandă. autor al lucrării hăzboaiele antiohice.
Credeou — în Biblie, al cincilea judecător israelit.
Gepsimania — Ghetsimani, grădină lîngă Ierusalim, la poalele Muntelui Măslinilor. e
Gessner, Salomon (1730—1889) — scriitor idilic elveţian: Dajfhis, Wloartea lui Abel.
Ghica, Mitică (1816—1997) — Dimitrie Ghica, om politic. fruntaș al partidului conservator, părtaş la detronarea lui Alexandru loan Cuza.
Gibben, Răward (1737—1794) — istoric englez ; Istoria decăderii și prăbușirii Imperiului roman, în care se afirmă teza idealistă că principala cauză a decăderii vespectivului imperiu a fost răspindirea creștinismului.
Ciojdu, I:manoil (1802—1876y — jurist şi om politic în Transilvania, de origine aromână. Deputat în parlamentul din Budapesta, a militat pentru egalitatea în dvepturi a românilor cu celelalte naționalități dir: “adrul Ungariei.
24 -Călătorii -vo. 11 -D. Bolintineanu 361
https://biblioteca-digitala.ro
Gordien al III-lea — Gordianus al III-lea cel Tinăr, împărai roman în sec. III.
Grigorie al Ill-lea — papă între 731 și 741.
Grozea — Grozav, vornic al lui Petru Rareş, comandant iscusit și victorios al trupelor moldovene în lupta de la Feldioara (22 iunie 1529).
Gyges, Gyzes (sec. VII î.e.n.) — Gyges, păstor din Lidia, care, după legendă, poseda un inel magic ce-l făcea invizibil. Devenind prim-ministru la curtea lui Candaule, l-a ucis pe acesta şi a ajuns rege, îondind dinastia Mermnazilor.
. H p
Hasan — Hasan Naser Seif ed-Din, sultan al Egiptului (1347—1351). între 1356—1359 s-a construit la Cairo o moschee cu mausoleu, care-i poartă numele şi care este considerată drept una dintre cele mai caracteristice construcţii în stil arab.
Hasparuh (c. 646—c 700) — Asparuh, han al bulgarilor, sub conducerea căruia aceștia s-au aşezat în sudul
, Dunării.
Hebron — oraş în Iordania, la sud de Ierusalim, astăzi Al-Khalil.
Hecate (c. 540—c. 479 î.e.n.) — Hecateu din Milet, istoric și geograf grec: Genealogia, Descrierea pămîâtului.
Henric — Henric al II-lea, împărat al Occidentului (1002— 1024).
Heop — Hutu, Kheops.
Heracliu — Heraclius 1, împărat bizantin (610—641). Vic-
torios împotriva avarilor, nu s-a putut opune însă arabilor, care au cucerit Palestina și Siria.
Heraclizi — dinastie greacă în Pelopones (Moreea), Corint, Lidia și Macedonia, care pretindea că se trage din Heracles (Hercule).
https://biblioteca-digitala.ro
Hermias (sec. IV î.e.n.) — Hermias din Atarneea, filozof grec, probabil discipol al lui Platon ; numele său a fost reținut de istorie numai datorită faptului că a fost prleten cu Aristotel, pe care l-a iuat cu sine Ja Atarneea, al cărei tiran ajunsese.
Hermiona — fiica lui Menelau şi a Elenei, soţie a lui Pirus, apoi a lui Oreste.
Hermon — masiv muntos din Anti-Liban (2814 m).
Hipocrate (Cc. 460—375 î.e.n.) — Hipocrat din Kos, medic grec, supranumit „părinte al medieinei“.
Hipodamu (sec. V î.e.n.) — Hippodamos din Milet, arhitect grec; a conceput planul de construcţie a Pireului.
Hiram din Tir — rege al Tirului (Cc. 969—933 îe.n.); a oferit regelui Solomon muncitorii și materialele necesare pentru construirea templului din Ierusalim.
Hischia — Ezechias, rege al Iudeii ; a purtat lupte împotriva lui Senacherib, rege al Asiriei (sec. VII î.e€.n.).
Histia — tiran al Miletului ; aliat mai întîi cu Darius, s-a ridicat împotriva acestuia, chemind Ionia la revoită. Prins, a fost crucificat în anul 494 î.e.n.
Japet, laphet — în mitologia greacă, titan, tată al lui Prometeu, Epimeteu, Atlas şi Menetius.
Iason (sec. IV î.e.n.) — tiran din Fera, a încercat, împreună cu tiranul Alexandru, să creeze un stat uniiar în Tesalia.
Ibraim (1789—1848) — Ibrahim-paşa, fiul lui Mehmet Ali, vicerege al Egiptului, vestit pentru cruzimea sa,
Iefta — în Biblie, unul dintre judecătorii din Israel (sec, XII î.e.n). Înaintea unei lupte, a făgăduit că va jertfi pe cea dintii persoană ce va veni să-l salute după victorie, Aceasta a fost fiica lui, pe care a sacrificat-o, |
363
https://biblioteca-digitala.ro
Ieronim, sfintul (c. 347—420) — părinte şi doctor al bisericii latine ; a tradus în limba latină Biblia (Vulgata).
Hus — fiul lui Tros, rege al Troiei.
Inocent al ili-lea — Inocenţiu al III-lea, papă (11986— 1216) ; a iniţiat cruciada a IV-a.
Ioachim — Ioachim al II-lea, penultimul rege: al Iudeii (c. 598 î.e.n.) înlocuit de Nabucodonosor cu unchiul său Sedecias.
Ioida — loâd sau Ioiadah, în Biblie mare preot al evreilor. Legenda povesteşte că el l-a crescui în taină pe I0as, salvat de miniaAtaliei, şi a reuşit să obțină proclamarea lui ca rege.
ioan Duca — Ioan al III-lea Dukas Vatatzes, împărat la Nicea (1222—1254).
Ioaniţiu — Ioniță ; v. Asan.
lon — fiu al lui Xuthos şi al Creusei, nepot al Elenei, strămoş mitic al ionienilor.
Ioram — rege al Israelului (849—843 îe.n.).
Iosif (37—95) — Iosephus Flavius, istoric eveu: Antichități iudaice.
Iosua — conducător al evreilor după Moise; a cucerit Canaanul, a luptai cu Adonisedec, cu care prilej, spune legenda, a poruncit soarelui să nu apună pînă cînd nu va obţine victoria.
Irina — împărăteasă bizantină (780—790 şi 792—802); a sprijinit cu mult zel cultul icoanelor.
Isac Angel(o) — Isac al II-lea Anghelos, împărat bizantin (1185-—1195 şi 1203—1204).
Ismail-beg — khediv al Egiptului (1863—1879); a extins teritoriul Egiptului, a sprijinit pătrunderea. culturii europene în țară. În 1869 a deschis Canalul de Suez.
K
Kromer, Marcin (1512—1589) — istoric polon: Despre începutul și istoria poporului polon.
https://biblioteca-digitala.ro
L
Lannes, Jean, duce de Motebello (1769—1809) — mareşa) francez.
Lanusse, Francois (1772—1801) — general francez, coman: dant de divizie în armata lui Napoleon ; a fost rănit mortal la Abukir, cu prilejul debarcării englezilor.
Leake, William-Martin — ofiţer britanic, autor al unor relatări de călătorie: Cercetări în Grecia (1814); Călătorii în Moreea (1830).
Lefebvre-Desnouettes, Charles (1773—1822) — general francez, mort într-un naufragiu. Leoharis, Levharis (sec. IV î.e.n.) — Leochares, sculptor
grec, autor al grupului „Răpirea lui Ganimede“ şi, probabil, al statuii „Apolo din Belvedere“.
Leon Africanul (c. 1483—după 1530) — geograf arab născut la Grenada.
Leon Înțeleptul — Leon al VI-lea Filozotul, impărat al Imperiului roman de Răsărit (886—912).
Leon. Isautrianul — Leon al Ill-lea Isauricul. împărat al Imperiului roman de Răsărit (714—741) ; a învins pe arabii ce atacau Constantinopolul. Sub domnia lui a început mișcarea iconoclastă.
Leotyhide — Leotychides, rege al Sparlei (491—A469 1.e.n.), învingător al perşilor în bălălia de la Mycale (479 î.e.n.).
Leunclaviu (1533—1593) — Johannes Leunclavius, istoric german, âutor al unei Istorii a Imperiului otoman, cuprinzind date şi despre ţările române.
Lisandru — Lysandros, comendantul flotei spartane în ultima parte & războiului peloponesiac (431—404 î.e.n.) ; u nimicit flota ateniană la Aigos (403 î.e.n.).
Lucien ţc. 125—c. 192) — Lucian din Samosaia, scriitor şi filozof grec ateu, adept al lui Epicur.
Iassan, Marguerite (1682—1758) — scriitoare franceză: Serile în Tesalia, 1731.
365
https://biblioteca-digitala.ro
-
-Lygdămos — tiran la Naxos, detronat de spartani pe la 524 î.e.n.
M
Macabeii — tamilie .de mari .preaţi în Iudeea ; a fondat dinastia Macabeilor (167—37 î.en.). Iuda Macabeu a condus lupta, impotriva Siriei şi a curterit lerusalimul; a fost ucis iîn 180.îe.n. Ionatan Macabeu, fratele precedentului, a fost ucis -în .143 î.e.n.
Maille, Louis-Antoine de (1786—1) — călător francez, a publicat cartea Prima cataractă a Nilului, 1857.
Manasea — Manasse, al paisprezecelea rege al Iudeii (667—642 i.e.n.).
Manoton, Menetan — Maneton, preoti şi istoric egiptean din sec. III î.e.n., autor al unei Istorii a Egiptutui, pierdută.
Manta (sec. XVI) — ban al Țării :Remâneșşti în timpul lui Mihai Viteazul. Excelent comandant de. osti, a obţinut victoria de la Şerpătești (ianuarie :1596) și a cucerit de la iurci:Brăila (1595).
Marcelin (c, 330—c. 400) — Ammianus -Marcellinus, istoric roman, continuator âl lui Tacitus. Istoria sa cuprinde date şi despre trecutul ţării noastre.
-Mardonius (sec. V î.e.n.) — Mardonios, general persan, participant la războaiele medice. În anul 479 î.e.n. a cucerit Atena și a.pusliit Atica, dar armata unită a elenilor l-a învins la Plaieea (Beaţia).
Maron — iniţiator al maronitismului, 'rit al bisericii catolice, rășpindit îndeosebi în Liban.
Martin, :sfintul .(c. 816—387) -— episcop de Tours, a întemeiat prima mănăsţire franceză la Liguge.
Mehemet, Mohamet Ali (1169—1849) — "Mehmet Ali, rege al Egiptului, “fondatorul dinastiei lhedivale.
Melhisedec — în Biblie, rege al Sătemului, preot “al Celui Preainalt, contemporan cu Abraham.
366
https://biblioteca-digitala.ro
Menecrate din: Bleu: (sec. 1) — medic grec, la: curtea lui Tiberius și Claudius.
Meneke — probabil, Meineke, autorul culegerii Selecția: poeților. Antologie greacă, 1842.
Menes — forma grecizată a numelui lui Mani, primul rege al Egiptului.
Menofres: — aupă: opinia specialiştilor, cuvîntul acesta este mai: curind un termen, de invocaţie religioasă decît un. nume:prapriu:
Miauli, Andreas Vocos (1768—1833) — amiral grec de origine. albaneză ; a comandat: forțele navale greceşti în luptele contra turcilor.
Miha3l al Ili-lea Bețivul — împărat în Răsărit (842— 867),
Mihalcea — mare ban al Craiovei, om de. ineredere al lui Mihai: Viteazul,, care: l-a. lăsat. ca locţiitor în Transilvania ; a fost spînzurat de nobilii unguri în 1601;
Mihotuie. (sec. XV—XVI). — Matei Miechowski, cronicar
” polon:; a scris într-un mod elogios despre victoriile hi Șiefan cel Mare. Cronica. lui a fost utilizată ca un izvor important de cronicarii noştri. :
Miserinus — faraonul egiptean Mykerinos sa Menkaura.
Moauia, Moavia — Ibn Abu Sufian Moavia, guvernator al Siriei (044) și calif al arabilor (661—680); fondator al dinastiei Omeiazilor (661—750).
Mocioni — familie de. mari. proprietari din Banat, de origine aromână, care a dat conducători. ai românilor bănăţeni în lupta: pentru egalitate în drepturi cu celelalte naţionalită�<i din Imperiul austro-ungar.
Mucianu (sec. 1) — Caius Licinius Mucianus, aristocrat roman care s-a distins în diverse războaie în Antiohia, Sarmaţia.. A scris lucrări geografice ufilizate de Pliniu.
T
367
https://biblioteca-digitala.ro
Munk, Salomon (1803—1867) — orientalist francez de origine germană.
Murad, Murat (1750—1801) — Murad-bei, comandant de mameluci, învins de Napoleon la Piramide, în 1798.
N
Nabonasar — Nabopolassar al II-lea, întemeietor al celui de-al doilea imperiu caldeean. A luat titlul de rege la moartea lui Assurbanipal, în anul 626 î.e.n. A murit în 605 î.e.n.
Nearc — căpitan al lui Alexandru Macedon, succesor al acestuia în India,
Nectanab al II-lea — Nectanebo, rege egiptean din dinastia a XXV-a, detronat în anul 345 î.e.n. de invazia perșilor.
Neferites — Neferit sau Neforit, rege egiptean din dinastia a XXIX-a.
Newton, Charles-Thomas (1816—1894) — arheolog englez ; a făcut cercetări în Grecia şi Asia Mică. ale căror rezultate le-a expus în mai multe lucrări.
Nicefor Foca — Nicefor Focas, împărat în Răsărit (963— 969) ; a purtat lupte victorioase cu arabii şi bulgarii.
Nicefor Gregores (c. 758—c. 829) — cronicar bizantin, patriarh al Constantinopolului (806—815). A scris lucrări de teologie şi istorie, între altele, o istorie a Imperiului bizantin.
Nicotris — Nitocris, regină egipteană, menţionat�' numai de Herodot.
Niebuhr, Karsten (1733—1815) — călător german ; a.puplicat lucrări despre Egipt.
Ninus — întemeietor al imperiului asirian şi constructor al Ninivei.
368
https://biblioteca-digitala.ro
Q
Omar I — Omar ibn al-Khattab, al doilea calif arab (634— 644). Pe seama lui a fost pusă incendierea faimoasei biblioteci din Alexandria, nimicită pentru că po-
| seda scrieri contrare islamismului.
Omiazi — Omeiazi, dinastie de califi arabi (661—730), întemeiată de Moavia, care a instalat capitala la Damasc. Detronaţi de Abasizi, Omeiazii au trecut în Peninsula Iberică, unde au fondat califatul de la Cordova (756—1031).
Onomarkos — rege al focienilor, învins de macedoneanul Filip în 352 î.e.n.
Onoriu — Flavius Augustus Honorius, fiu al împăratului “Fheodosiu, la moartea căruia a devenii împărat al Imperiului roman de apus (395—A423).
Orkan — Orhan, șetul statului feudal turc, în vremea căruia (1326—1359) turcii au cucerit Brusa, Galipoli şi au început campania de cucerire în Balcani.
Ortogiul (sec. XIII) — Ertogrul, tatăl lui Osmar. 1 Gazi.
Osman — Osman (Otman) 1 Gazi, emir otoman (1288— 1326), fondator al dinastiei otomane şi al Imperiului otoman.
Otman, Ibn Affan — al treilea calif arab (644—656), detronat de Mahomed, fiul lui Abu-Bacr.
P
Pachimere (1242—c. 1310) — Georges Pachymeres, călugăr, filozof bizantin. A scris o istorie a împăraţilor Mihail și Andronic Paleolog, o autobiografie, tratate filozotice.
Pactole — Pactolus, rîu în Lidia, bogat cîndva în fire de aur, de unde fabuloasa bogăţie a lui Cresus, Paeonius (sec. V î.e.n.) — Paeonios de Mende, sculptor
grec. 1 se atribuie o statuie reprezentind „Victoria“.
369
https://biblioteca-digitala.ro
Pahomeu, sfîntul (c. 290—346) — întemeietorul vieţii monahale în comunitate,
Paleolog — ultima dinastie de împărați bizantini (1261— 1453), întemeiată de Mihail Paleolog (1259—1261). Alţi membri ai dinastiei citați în Călătorii: Mihail al Vill-lea (1261—1282), Andronic al Il-lea (1282— 1328), loan al V-lea (1341—1376, 1370—1391), loan al VIII-lea (1425—1448).
Pataviru. (1583—1852) — Denis Petau sau Dionysius Petavius, cronolog francez: Despre doctrina. vremurilor (1627) ; Tabla cronologică a lucrurilor, dinastiilor, orașelor, bărbaților iluștri, 1628;
Paul Emil Romanul (c. 230—160 î.e.n.) — Paulus Aemilius, consul, unui dintre şefii partidului aristocratic din Roma ; l-a înyins pe Perseu la Pydna (168 ien.).
Paul, ermitul (sec. 1V) — anahoret din Tebaida, mort pe la 341, sanctificat,
Pausanias (m. 474 î.e.n.) — general spartan, învingătorul perșilor la Plateea.
Pausanias (sec. IV î.e.n.) — nobil macedonean; l-a ucis în anul 336 î.e.n. pe regele Filip, probabil insiigat de soţia acestuia, Olimpia.
Pausanias, Pausania (sec. Il) — istoric și geograf grec: Descrierea Eiadet.
Perdiccas — numele mai multor regi aiMacedoniei : Perdiccas 1 (sec. VII î.e.n.), Perdiccas al II-lea (450—c, 413 î.e.n.), Perdiccas al. III-lea (365—359 i.e.n.).
Perdiccas (?2—32] î.e.n.) — general macedonean, proclamat regent la moartea lui Alexandru Macedon.
Perpenna (sec. | î.e.n.) — general roman, unul dintre locțiitorii lui Marius, învins de Pompei în anul 72 î.e.n. -
Perseu — ultimul rege al Macedoniei (178—168 î.e.n.); învins de romani, a murit capiiv la Roma.
Peutinger, Peutingir (1465—1547) — honrad Peutinger, anticar german, de numele căruia se leavă o cotecție de cronici.
370
https://biblioteca-digitala.ro
Peutingeriană, carta — hartă antică a drumurilor din Spania pină în India.
Philippos de Thiangela (sec. III î.e.n.) — carian, autor al unei cronici locale.
Piccolomini, Silvio — ofiţer italian, comandant al cavaleriei şi artileriei toscane în solda lui Mihai Viteazul ; a uvut o contribuţie însemnată în obținerea victoriei împotriva turcilor la Giurgiu (octombrie 1595).
Pierre VErmite (c. 1030—13115) — Petre Ermitul, călugăr, principalul predicator al primei cruciade.
Pindar (c. 521—c. 441 sau 438 î.e.n.) — poet teban.
Plin (c. 23—79) — Pliniu cel Bătrin (Caius Plinius Secundus), istoric, filolog şi literal roman.
Polib (c. 203—118 î.e.n.) — Polibius, scriitor grec. In Istorii, lucrare păstrată fragmentar, relatează și despre cetăţile pontice de pe litoralul României de astăzi.
Policrate — liran al Samosului (c. 537—522 îe.n.); sub domnia lui, Samosul a cunoscut o mare înflorire.
Poriir (233—c. 305) — Porphyrios, erudii gi filozoi neoplatonic grec.
Poujoulat, Jean-Joseph-Francois (1808—1880) — istorie îrancez : Memorii.
Pouquezille, F.C.H.L. — consul general al Franţei pe lingă Mehmet Ali-paşa din lanina ; a publicat lucrări interesante și pentru trecutul ţării noastre: Călătorii în Grecia, ed. a II-a, 1826; Istoria renașterii Greciei.
Pozzoles — Pozzuoli, mic port italian în Golful Neapole.
Procop (sec. V—VI) — Procopiu, istoric bizantin: Războiul, Istoria secretă, Despre edițicii. în cea din urmă lucrare se află date și despre Dobrogea.
Pretain, Constant (1769—1837) — arhitect francez ; a luat parte la expediţia lui Napoleon în Egipt, unde s-a numărat prinire membrii Institutului din Cairo. Apărindu-l pe generalul Kleber, a fost şi el rănit.
37
https://biblioteca-digitala.ro
Protesilau, Protesilas — erou tesalian, primul războinic grec care a pus piciorul pe solul troian; a fost ucis de Hector.
Prusias — numele unor regi ai Bitiniei: Prusias I (c. 229— 192 î.e.n.); Prusias al [l-lea (182—c. 149 î.e.n.). Psamenit, Psametic — numele a trei faraoni egipteni. Cel mai cunoscut; Psametic (sau Psamenit) 1 (0. 663—
609 î.e.n.), fondator al dinastiei saite.
Ptolomei — dinastie de regi ai Egiptului elenistic (323— 30 î.e.n). în Călătorii: Ptolomeu (Ptolomaios) Soter sau Lagos (323—282 îe.n.), întemeietor al dinastiei, numită și a Lasizilor ; Ptolomeu al II-lea Filadelful (285—246 i.e.n.) ; Ptolomeu al Ili-lea Everget | (246—221 îe.n.); Ptolomeu al IV-lea Filopator | (221—203 îe.n.); Ptolomeu al VlI-lea Filometor |! (181—145 ie.n.); Ptolomeu al Vll-lea Everget al Il-lea (145—116 î.e.n.) ,; Ptolomeu al X-lea Filometor al Il-lea Soter al 1-lea (116—107 şi 88—80 î.e.n.): Ptolomeu Alexandru al II-lea (80—789 i.e.n.); Ptolomeu al XIII-lea Dionisos ! (Denis) (79—58, 55—51 ie.n.); Cleopatra a Vil-a, fiica lui Ptolomeu al XIII-lea (51—30 î.e.n.), a fost ultimul exponent al dinastiei. În lista Ptolomeilor este menţionat și fratele Cleopatrei, care a domni! concomitent cu ea. Ptolomeu al XV-leu Filopator al II-lea (47—44 ie.n.).
Ptolomeu (sec. [l) — astronom grec din Egipt, autor şi al unei Geograjii, în care plasează Pămintul în centrul universului, ca un corp fix.
Pythis (sec. LV î.e.n.) — Pyiheos (Pylcus, Pythis, Phyteus), unul dintre cei mai celebri arhitecţi sreci ai seco-
iului său; a construit templul Atenei din Priena, a coniucrat la mausgleu.
372
https://biblioteca-digitala.ro
R
Ralett, Dimitrie (1817—1858) — om politic moldoveari, unul dintre fruntașii luptei pentru Unire. A scris fabule, scenete politice, note de călătorie.
Ramses Meiamun — Ramses al II-lea Meiamun, faraon egiptean din dinastia a XIX-a (c. 1301—1285 î.e.n.)
liga (c. 17517—1798) — Constantin Rigas, poet grec şi autor al unor hărţi ale Țării Româneşti și Moldovei. A participat la lupta pentru eliberarea Greciei. După 1790 a locuit la Bucureşti. În 1796, aflindu-se în Ausiria, a fost arestat de autorităţi si predat turcilor, care l-au executat.
hochette, Desirc-Raoul (1790—1854) — arheolog francez ţ a publicat între altele: Istoria critică a așezării coloniilor grecești, 1815; Antichităţi greceşti la Bosfor, 1822 ; Curs de arheologie, 1828—1835.
Rolia, Constantin (m. 1878) — unionist, deputat al marilor proprietari în livanul ad-hoc și în Adunarea electivă. Fra cumnat al lui V. Alecsandri care i-a dedicat poezia Strofe improvizate lui C. Rolia.
Rollin, Charles (1661—1741) — umanist şi istoric francez.
Rozieres, Thomas-L.ouis-Marie-Eugene de (1820—1896) — om politic şi arhivisi trancez. între altele, a publicat: Istoria Ciprului (1842); Circulara bisericii Sfintului Mormânt, 1849.
Rudel, Gaudefroid de (sec. XII) — Jaufre Rudel, prinț de Blaye, trubadur francez. A luat parte la cruciada din 1147. Episodul sentimental relatat de Bolintineanu a fost considerat multă vreme ca real. Destul de tirziu s-a dovedit că nu este altceva decit o simplă legendă, inspirată de o poezie a lui Rudel însusi, în care acesta cîntă „dragostea îndepărtată“ (�'l'âmour lointain“). Romantica aventură a cavale„rului francez i-a inspirat pe Uhland, Heine, Car-
ducci şi i-a sugerat lui Ed. Rostand piesa Prințesa îndepărtată,
373
https://biblioteca-digitala.ro
Ss
Saadi, Muslihiddin (1184—1291]) — clasic la literaturii persane: Bustan (Grădina fructelor), Golestan (Grădina florilor).
Sacy, Silvestre de (sec. XVIII) — istoric francez: Istoria generală a Ungariei. De la întiile năvăliri ale hunilor pînă în zilele noastre, 1708.
Sagredo, Giovanni (sec. XVII) — istoric italian, cavaler, procurâtor al bisericii San Marco din Veneţia: Memorii istorice asupra monarhilor otomani, 1697.
Saladin, Salah el-Din (c. 1138—1193) — Saladin cel Mare (Salah ad-Din), sultan al Egiptului. Cucerind o parte din regatul Ierusalimului, a provocat cruciada a II-a. A intemeiat dinastia Eiubizilor.
Saleucus Nicanor (c. 356—280 î.e.n.) — Seleucos 1 Nicator (Învingătorul), general al lu Alexandru Macedon, după moartea căruia a întemeiat cel mai mare stat elenistic, cu capitala la Antiohia. Este fondatorul dinastiei Seleucizilor, care a domnit pînă în anul 64 î.e.n. Fiul său: Antiohus 1 Soter (281—261 îe.n.).
Samuel — Samuil, ţar al statului bulgar de apus (997— 1014), înfiinţat după ce Bizanțul a cucerit Bulgaria de răsări" (972). A reușit să elibereze prin luptă o parte din teritoriul bulgar, dar a fost învins de Vasile al II-lea Bulgaroctonul
Sarpedon — în mitologia greacă, tiu al lui Zeus şi al Laodamiei, nepot al lui Belerofon.
Saul — primul rege al evreilor în a doua jumătate a secolului XI î.e.n. ; nu a murit în război, ci s-a sinucis pe la 1035 î.en.
Schinderbei (c. 1405—1468) — Gheorghe Castriota Skan-
derbeg, conducător al poporului albanez în lupta împotriva stăpinirii otomane. În 1443 a reuşit să
elibereze:o parte a Albaniei. Scopas (420—35> îen.) — sculptor şi arhitect grec din Paros. Opere: „Hecate�<�, „Bacante“, „Apolo“, deco-
374
https://biblioteca-digitala.ro
raţii monumentale, între altele, la mausoleul din Halicarnas. |
Scriban, frații — Neofit Scriban (1803—1884), arhiereu şi profesor moldovean, militant pentru Unire, deputat în Divanul ad-hoc şi în Adunarea electivă, aulor de lucrări religioase, manuale, încercări literare, note de călătorie (Călitoria mea la pămintul sfint) ; Filaret Scriban (1811—1873), arhierei și profesor în Moldova, aulor al unor lucrări despre istoria bisericii române.
Seetzen, Ulrich Jasper (1767—1811) — călător şi cercetător gewman. În 1811 a vizitat Asia Mică, Siria, Palestina, egipt. A dispărut, în Yemen, fiind probabil ucis, în împrejurări necunoscute. Manuscrisul său Călătoriile lui Seetzen prin Siria, Palestina, Fenicia a fost publicat între 1854 și 1859. -
Sefren — faraonul egiptean Khefren sau Hatfra.
Segur, Philippe-Paul (1780—1873) — general și istoric francez : Istoria lui Napoleon şi a Marii Armate. Seleucizi — v. mai sus. Alţi membri ai dinastiei, citați în Călătorii : Seleucus al II-lea Calinicos (246—226 î.e.n.), Seleucus al III-lea Soier Keraneos (226— 223 î.e.n); Seleucus al IV-lea Filopator (187—175 î.e.n.) ; Seleucus al V-lea Nicator al II-lea (135 î.e.n.) ;
Seleucus al VI-lea Epifan (96—95 î.e.n.).
Selgiuchizi — Selgiucizi, denumire a lirei dinastii turcomane, coboritoare din Selgiuc, rege legendar (sec. X), care au domnit în Persia (1060—1194), Kirman (1041—1188) şi în Asia Mică (1087—1309).
Selim 1! — sultan (1512—1520), cuceritor al Siriei, Egiplului şi al unei părți din Persia.
Semiramis — Semiramida, regina legendară a Babilonului.
Senusret, Sesostris — numelea trei faraoni din dinastia a XII-a (sec. XX—XVIII î.e.n).
Setos — Seti, numele a doi faroni egipteni: Seti 1 (1337— 1317 î.e.n.) ; Seti al II-lea (c. 1210 î.e:n.).
https://biblioteca-digitala.ro
Sina — poate baronul G. Sina, român macedonean, care a întemeiat la Viena un observator astronomic, înzestrat şi întreţinut de el ; sau fiul său, Simion, care a fondat şi clădit Academiu de arte frumoase din Atena. ”
Sisac — Sisac sau Sișac, numele evreiesc al faraonului Sesonchis I, care a jefuit templul din lerusalim,
Soliman — Soliman 1, sultan al turcilor, fiul lui Baiazid (1403—1411).
Spondan (1568—1643) — Henric Spondanus (de Sponde).
* : episcop de Pamiers, autor al scrierii istorice Analele lui Baronius continuate de la anul 1127 la anul. 1622, 1639.
Steege, Ludovic (1913—1872) — medic şi jurist, membru al Comisiei centrale de la Focşani. apoi ministru de finanţe în mal multe guverne.
Strabon, Strabone (c. 63 î.e.n.—c. 17) — Strabo, geograf şi istoric grec: Geografia sa cuprinde descrieri şi informaţii istorice culese în cursul călătoriilor pe care le-a făcut prin Asia Mică, Siria, Egipt, Italia.
Stryikowshi, loan (sec. XVI) — Matei Stryikowski, cronicar polon: Cronica litvanilor. in 1675, trecînd prin Moldova, a auzit şi notai un cîntec popular despre Ştefan cel Mare și biruinţele lui, care este ce) mai vechi text folcloric românesc ajuns pînă la noi, dar în traducere.
Suleiman — Soliman 8! ll-lea Mugniticul (1520—1566),
$
Şaguna — desigur, mitropolitul transilvănean Andrei 3aguna, care era aromân de origine.
Ștefan Duşan — rege al Serbiei (1331—1346) și ţar at sîrbilor şi grecilor (1346—1353). A cucerit Macedonia. Tesalia, Epirul, Albania, Acarnania, u: eliberat regiunea Belgradului și Maciva:
376
https://biblioteca-digitala.ro
T ” Tanis — oraş în vechiul Egipt, situat în Delta Nilului, reşedinţă a regilor hicsoşi şi leagănul dinastiei a XXI-a. Astăzi : San.
Teocrit (sec. III î.e.n.) — poet grec dintre alexandrini, autor al unei culegeri de IJdile predominant bucolice.
Telesphor — demon al tămăduirii. din preajma iui Asclepios.
Teodor (sec. VI î.e.n.) — Theodoros din Samos, arhitect şi sculptor ; a stabilit procedeele turnării operelor de artă în bronz. ;
Teodor — 'Teodor I Lascaris, împărat (1206—1222), întemeietor al Imperiului bizantin de la Niceea ; a purtat lupte cu cruciații.
Teodorie — Teodoric cel Mare, rege al ostrogoților, intemeietor al monarhiei acestora în Italia. A încercat să refacă imperiul occidental, în cuprinsul căruia să reunească pe romani şi goți (454—526).
Tezier, Charles (1802—1871) — Charles-Felix-Marie Texier, arheolog francez. Timp de mai mulţi ani a intreprins călătorii şi cercetări în Asia Mică, Persia, Armenia etc.: Descrierea Asiei Mici, arte frumoase, monumente istorice, planurile şi topografia unor cetăți antiques, 1839—1848. Edesa şi monumentele ei, 1859; Asia Mică, 1862 etc.
Theodosiu — Theodosiu | cel Mare (Caesar Flavius 'Theodosius Augustus), împărat în Hăsărit (379—395).
Theodostu cel Tinăr — Theodosiu al Li-lea cel Tinăr, împărat în Răsărit (408—450), autor al Codului theodosian, 439. ,
Theofil — împăra! în Răsărit (820—842); militar abil, e asigurat extinderea Imperiului bizantin.
Theon (sec. VI î.e.n.) — Theon de Alexandria, matemaţiejan şi astronom grec.
37
https://biblioteca-digitala.ro
Thomson, James (1700—1748) — poet şi dramaturg scoțian, autor al poemului Anotimpurile.
Thorotz, Thuroczi, Turoţie (sec. XV) — Ioan de Thurocz, istoric maghiar din timpul lui Iancu de Hunedoara. Cronica lui se păstrează într-o ediţie din 1488, fiind inclusă şi în culegerea tipărită de Schwandter în 1746.
Thunmann, Johann (sec. XVIII) — istoric german: Cercetări asupra istoriei popoarelor europene răsăritene, 1774.
Timat — probabil, Tymanthe, pictor grec din sec. IV i.e.n., autor al „Sacrificiului Ifigeniei“.
Timoteu (sec. IV î.e.n.) — Thimoteos, sculptor grec, ale cărui lucrări nu au fost identificate. Se ştie că a conlucrat la împodobirea templului lui Esculap din Epidaur şi a mausoleului din Halicarnas.
Tisaferne — satrap grec, guvernator al Asiei Mici pe la 413 ie.n. A fost detronat şi ucis în anul 395 î.e.n.
Tmolus — munte şi oraș în vechea Lidie; azi: Boz-Dag.
'Yomasi, Giorgio (sec. XVI—XVII) — istoric italian, protonotar apostolic şi secretar al lui Sigismund Bathori:
Despre războaiele și revoliele din regatul Ungaiei, 1621.
Triopos — rege în vechea Tesalie ; după legendă, fiul său a fost osîndit de zei să-şi mănince de foame propriile-i membre.
Troge-Pompee — forma franceză a numelui lui 'Trogus Pompeius, istoric latin din timpul lui August (sec.I î.e.n—sec. 1); a soris o Istorie universală în patruzeci şi patru de cărți.
Tumim — 'Tumim şi Urim, numele oracolului preoţilor
israeliți, care răspundea la întrebări cu „da“ şi „nu“,
Tutmosis — Tutmes sau Tutmosis, numele mai multor faraoni egipteni, printre care: Tutmes al IIl-lea
(1503—1491 î.e.n.); Tutmes al IV-lea (c. 1425—1405 î.e.n).
378
https://biblioteca-digitala.ro
U
Ulpian, Ulpien (sec. III) — Domitius Ulpianus, jurisconsuit roman : Reguli de drept.
Urban al Il-lea — papă (1088-—1099). promotorul primei cruciade, la conciliul de la Clermont.
Urim — v. Tumim.
Urmuzache (1811—1869) — Constantin Hurmuzachi, militant pentru Unire, membru al Divanului ad-hoc şi al Adunării elective de la Iaşi.
Usia — Usia, Ozias sau Azaries, rege al Iudeii (781— 740 î.e.n.).
v
Valahia Mică — Oltenia.
Valens — împărat roman, a domnit în;preună cu fratele său Valentinianus ] (364—378); om crud şi nepriceput, a trezit animozităţi şi prin faptul că a trecut de partea ereiicilor arieni.
Varon (116—27 î.e.n.) — Macus Terentius Varro, scriitor şi învăţat roman: Economia rurală, Despre limba latină, Istoria veche a celor omenești și divine. Nu s-au păstrat decit cîteva cărţi di:i Economia rurală,
Vasiliu Bulgaroctonul — Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976—1025), împărat bizantin din dinastia macedoneană. Încheind cucerirea Bulgariei apusene, a pus capăt, în 1018, primului țarat bulgar.
'Verres, Caius Licinius (119—43 î.e.n.) — pro?onsul roman, înfierat de Cicero peniru venaliiate şi pentru rapturile sale în Sicilia (Verrines).
Vibius Sequester (înainte de sfirşitul sec. i î.e.n.) — âutor al unui manual! de geografie redactat pentru fiul său Virgilianus, în care adună denumirile geografice din Vergiliu, Ovidiu etc.
310
https://biblioteca-digitala.ro
Villehardouin, Geoffroi (c. 1155—c. 1213) — nob.. trancez,
mareșal de Champagne. Participind la cruciada a IV-a (1202—1204), a relatat evenimentul în cronica Cucerirea Constantinopolulut.
Vitruve (sec. I î.e.n.) — Vitruviu (Marcus Pollio Vitruvius), arhitect roman, autorul celui mai vechi tratat de arhitectură păstrat: Despre arhitectură.
Vivien de Saint-Martin, Louis (1802—1897) — geograf francez: Nou dicționar de geografie universală.
Vladislav 1 — rege al Ungariei (1440—1444) şi al Poloniei (cu numele de Vladislav al III-lea) (1434—1444).
*X
Xanthos Lidianul (465—425 î.e.n.) — istoric din Lidia; a scris în limba greacă lucrarea Lidiaca, din care nu s-au păstrat decit citeva fragmente.
Mantip, Xantipe (sec. V î.e.n) — general atenian, învingător al perşilor la Mycale (479 î.e.n); tatăl lui Pericle. N
Xenocrate (406—314 î.e.n.) — discipol al lui Platon, originar din Calcedonia.
Xenofonte (c. 430—c. 355 î.e.n.)— Xenofon, istoric grec. Opere : Anabasis, Memorabilele, Helenika.
z
Zaharia — al unsprezecelea dintre micii profeţi iudei.
Zonaras, loan (sec. XII) — cronicar bizantin: Manual de istorie universală, încheiat cu anul 1118.
Zoroastru — numele grec al lui Zarathustra, profet legendar persan din prima jumătate a mileniului 1 î.e.n., întemeietor al zaroastrismului.
86
https://biblioteca-digitala.ro
GLOSAR
A
abaz — soldat otoman.
abim (fr. abime) — prăpastie, abis.
acația — acacia, gen de plante tropicale şi subtropicale, folosite ca ornament sau pentru extragerea de parfumuri din flori.
adres (tr. adresse) — dibăcie.
alumetă fosforică (ir. alu mette) — chibrit.
aparela (fr. appareiller) — a se pregăti de plecare, a porni (un vas), oz
area (ai. area) — loc libur si neted, loc de joc.
arhitecton — arhitect,
ascher — soldat oţoman.
asiză (fr. assise) — fundament, temelie.
BR
bândă (fr. bande) — orchestră, taraf.
bandieră (îr. bandiere) — steag, pavilion de vas.
batel — vaporaș.
betiză (îr. bEtise) — prostie.
bişir — probabil, anghilă,
boaserie (îr. botserie) — lemnărie cu care se acoperă pereţii interiori ai unei construcții; — detăiată & jour — întreruptă, decupată din loc în loc,
301
https://biblioteca-digitala.ro
brațeletă (fr. bracelet) — brățară.
bric — navă cu pînze, cu două catarge,
buclieră (îr. bouclier) — scut.
buletă (tr. boulel) — ghiulea.
bulucbașă — comandant de buluc (unitate militară în armaia otomană, avind aproximativ efectivul unei companii).
burgadă (îr. bourgade) — tîrguşor.
c
cafas — grilaj din vergele de lemn.
candelieră (îr. chandelier) — sfeşnic.
canelă (tr. canelley — scoarță parfumată de canelier, arbust originar din India, folosită ca mirodenie.
canot (fr. canot) — barcă.
cantor — birou, cancelarie.
capit — capitel,
caravanserail (fr. caravanserail) — caravanserai, han mare în Orient.
casia (fr. cassier) — plantă din genul acacia, din care se extrage o substanţă folosită ca purgaliv.
catrangular (îr. qunatre angulaire) — în patru colţuri.
cavaz — soldat din poliţia otomană, jandarm.
cavea (lat. cavea) — treptele amiiteatrului.
căpitan-paşa — comandant al flotei otomane.
cecșiri, ceacşiri — pantaloni turceşti largi.
celă — partea unui templu, unde era aşezată statuia zeului.
cenotaf — mormint gol, ridicat în memoria cuiva, ale cărui oseminte se află înhumate altundeva.
chehaie — şeful administrativ al unui sat, în trecut.
chitru — pom fructiter exotic,
282
https://biblioteca-digitala.ro
cîparis — chiparos,
citernă (fr. citerne) — cisternă, bazin.
clacor (îr. claqueur) — persoană plălită pentru a aplauaa, adulator:
cleft, cleut — haiduc, tîlhar de codru,
cociș — vizitiu.
concă (fr. conque) — scoică ; scobitură.
concherant (îr. conquerant) — cuceritar.
conchis (fr. conquis). — cucezit, invins,
confia (fr. confier) — a încredința.
consignă (Ir. consigne) — consemn, ordin.
crater (fr. cratere) — vas mare cu două toarte, în care cei vechi serveau vinul.
cudee (fr. coud6e) — cot (unitate de măsură),
curster (Lr. coursier) — cal de soi.
D
dăini — a dăinui.
decastil — peristil cu zece coloane.
deconserta (îr. deconcerter) — a zăpăci, a turbura, diapter — cu două aripi (clădire).
diocez — guvernator,
dragoman — tălmaci,
eben — abanos.
eclesie — biserică.
emamea — imamea, muştiucul narghilelei.
eres — superstiție, prejudecată, credinţă greşită,
exastil — peristil cu şase coloane.
exchiz (fr. ezquis) — distins,
ezvoto (îr. ex-voio) — obiect, icoană făgăduită, inscripție
393
https://biblioteca-digitala.ro
așezată într-un templu sau biserică, drept mulţumire pentru îndeplinirea unei dorinţe. evalet — împărţire administrativă în Imperiul otoman.
r
famă (lat. fama) — renume, faimă.
fat (îr. fat) — întumurat ; nerod.
fjeremint (fr. ferrement) — obiect, unealtă de fier. fermecător — vrăjitor.
fial — aghiazmatar.
fiastru — îiu vitreg.
fieros (fr. fier) — mindru,
fiertate (îr. fierte) — mîndrie.
foburg (îr. faubourg) — cartier mărginaș, periferie, folatru (fr. folâtre) — zglobiu, jucăuş.
fonderie (fr. fonderie) — topitorie, turnătorie,
G
gaul — gal, francez,
gaz (fr. gaze) — țesătură ușoară şi transparentă, gărduitor — paznic, gardian,
genariu — ianuarie.
gevrea — batistă brodată cu mătase şi fler.
gimie, ghimie — luntre.
gutieră (fr. gouttiere) — jgheabul de la streașină.
haciș — hașiş.
hadin — eunuc,
hanimă — femeie turcă din aristocrație,
harpantă — șarpantă, scheletul unui acoperiş.
hene — gen de plante cuprinzind arbuşti ale căror frunze sînt folosite pentru vopsitul părului în roşu,
384
https://biblioteca-digitala.ro
herestac (îr. heresiarque) — şeful unei secte eretice.
hoplit — pedestraş ușor înarmat în vechea Grecie,
hrisobul (gr. hrisovuilon) — hrisov, act domnesc.
hurie — fecioară făgăduită de islamism credincioşilor, în rai.
hydrophor (er.) — purtător de apă.
iașmac — văl cu oare tuscoaicele își acoperă faţa.
îmortal, imortel (tr. îimmortel) — nemuritor.
întablement (îr. entablement) — partea superioară a faţadei unei clădiri, cuprinzînd diverse ornamente.
iznoavă (de—) — din nou, de la capăt,
învesti — a îmbrăca.
lambriu — îmbrăcăminte de lemn, cu care se acoperă pereţii interiori ai unei clădiri, parţial sau în întregime.
lavră — mănăstire mare, cu aspect de sat.
locandă, locantă — han.
M
macru — slab.
malad (tr. malade) — bolnav.
malul mărti (fr. mal de mer) — rău de mare.
marchetărie — decorarea unei suprafețe cu bucăţi de
lemn preţios,
meremet — reparaţie, refacere.
metoh — metoc, mănăstire mică, subordonată administrativ alteia mai mari.
285
https://biblioteca-digitala.ro
mertic — raţie, alocaţie de hrană și îmbrăcăminte,
mesglis — adunare obştească,
micrană — migrenă.
mirasă, mirază. (îr. miroir) — oglindă.
miră (fr. myrrhe) — răşină aromată, produsă de-un arbore din Arabia.
mol (fr. mâle) — dig.
mudir — sfetnic în divan
mular (îr. mulard) — soi de rață.
mulă (£r. mule) — catircă.
mur (îr. mur) — zid.
-
N
nagodă — fiinţă sau lucru ciwdat, fantastic. nef (îr. nej) — n808,
o
0oaspe, oaspete — ca în franceză, persoană care nu numai primeşie, ci şi dă ospilalitate. oazis (fr. oasis) — oază.
odorijerant (fr. odoriferant) — care răspindește un miros plăcut, înmiresmat.
oltar — altar.
orație (îr. oratoire) — loc de rugăciune, capelă.
P
padrigiu — quadrigiu, car roman cu patru cai,
palicar — haiduc, voinic.
pare — a apărea.
paviment (îr. pavement) — pavaj, caldarim,
perjum — parfum.
peribol (fr. păribole) — iur-imprejurul unui templu eTec, împodobit cu statui de zei şi alte monumente.
peșchirgibașa — mai-marele celor ce se îngrijeau de șter= garele, şervetele, jețele de masă la curtea sulta= nului.
https://biblioteca-digitala.ro
dica (fr. piquer) — a se supăra, a se simţi jignit.
plectrum — lamă de fildeş sau de lemn, cu care sint făcute să vibreze coardele lirei.
podvadă — cărăuşie fără plată, la care erau obligaţi ţăranii.
polit (fr. poli) — politicos ; șlefuit şi strălucitor.
porşă (îr. porche) — portic, tindă.
poternă (fr. poterne) — poartă ce se deschide spre șanțul unei cetăţi.
pravilnic — major.
preterit — o formă a trecutului verbelor, în unele limbi.
pretresă (îr. pretresse) — preoteasă.
prosceniu — partea din faţă a scenei unui teatru.
prosti! (fr. prostyle) — clădire cu coloane numai în faţă.
psil (fr. psylle) — scamator, îmblinzitor de șerpi.
puneză (îr. punaise) — ploșniţă.
purtur (ir. pourtour) — jur-imprejurul, perimetru.
rac — ancoră.
rensegnement (îr. renseignement) — informaţie.
retrasă (îr. retraite) — retragere.
ribil (probabil, îr. rebelle) — greu de lucrat, de minuit (marmură —). ”
rovin — rovină, riîpă, loc mlăștinos.
sal (fr. sal) — murdar.
samun — simun.
sandjac, sangiac — subimpărţire a unui paşalic; guvere natorul acesteia.
saracin —.sarazin, nume dat în evul mediu de popearele occidentale musulmanilor din Europa şi Airica.
387
https://biblioteca-digitala.ro
săcat, secat — paralizat, paraliiic,
scadron — escadron.
schelă — port, debarcader.
seclar — secui.
sectator (fr. sectateur) — membru al unei secte.
selictar, silictar — soldat otoman.
sîmitar — simigiu.
singiacat — sangiac.
sit (fr. site) — poziţie, loc.
siv — cărunt,
sketron — albanez.
sorbit — băutură răcoritoare din suc de fructe şi lichior.
stad (fr. stade) — loc destinat manifestărilor sportive, stadion.
stad (ir. stade) — unitate de măsură la vechii greci, ezală cu şase sute de picioare,
stephanophor (gr.) — purtător de coroană.
subasemînt (fr. soubassement) — partea inferioară a unei construcţii.
subaș — slujbag otoman, care administra o localitate, un mic ţinut,
suzet (îr. sujet) — subiect.
supozit (îr. suppos€) — presupus,
surfasa, surfaţa (îr. surface) — suprafaţă.
surmonta (îr. surmonter) — a sta deasupra.
surnume (îr. surnom) — supranume.
surnumit (fr. surnomm6) — supranurnit,
Ș şartă (fr. charte) — cartă, lege fundamentală. şasor (fr. chasseur) — puşcuş, vinător. șeţ — neted, şes, şipesar — albanez. șisinoavă — şuşanea, puşc�> veche, arnăuţească, şlapă — șleapcă, tricorn,
388
https://biblioteca-digitala.ro
T
talis — laluz.
tamarinier (fr. tamarinier) — tamarin, arbore exotic, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare.
taraboluz, iarabulus — sal cu care orientalii se înfăşoară în jurul capului sau al mijlocului. |
tas — capac.
tertră (îr. tertre) — mică ridicătură de pămînt,
tetrastil — care posedă la fațadă patru coloane.
tinat — întinat, murdărit.
tint (îr. teint) — vopsit.
tompateră — reirograd, ruginit,
troșilus (fr. trochille) — pasărea colibri.
tumulus (fr. tumulus) — movilă de pămînt sau de pietre, în formă de con, ridicată de cei vechi ca monument funerar.
turbilon (fr. tourbillon) — vîrtej, viltoare.
turelă (fr. tourelle) — turnuleț.
turna (fr. tourner) — a întoarce,
U
uvrier (fr. ouvrier) — muncitor.
valide — titlu purtat de mama sultanului.
veritate — adevăr.
vilaetis — vilaiet, diviziune administrativă în Turcia,
2averză. — zaveză, perdea, covor care se pune pe perete. zefliu — vesel, glumeț.
zeibec — zeibeg, soldat otoman din Asia Mică.
zevelcă — fotă.
389
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
