ELBASAN

Ptolomeu vorbește cel dintii de Albanopolis (Elbasan). Acest oraș, ce este un scaun al unul sangiac din Albania de Mijloc, se află aşezat pe o vale bogată, la nouăsprezece mile de mare, lingă Munţii Candavieni. A trebuit să fie un oraș din cele mai însemnate ale Iliriii macedonene. El este pe malul drept al Genusăsului, ce cură p-o luncă coperită de copaci, de rîuleţe, de sate, de holde bogate, poziţii frumoase și aer curat. Numărul locuitorilor săi se urcă la cinci mii case, din care două mii case sînt române ! și trei mii albaneze și turce. În ţinutul acesta sînt una sută sate de români amestecate cu albanezi, în minoritate, şi altele curate ?. Tîrgurile principale unde sînt români: 1 Stermenii; 2 Țiabova; 3 Molașla; 4 Goriţa; 5 Salaţi; 6 Cearava; 7 Cioţali; 8 Bişcani; 9 Cogarili etc.!

De Elbasan ţin opt cantoane sau vilaietis: Cerenic, cu cinci mii familii creștini şi turci, Vela, cu două mii cinci sute familii din care numai a şasea parte sint turci, Suliova, o mie familii, Dgirat, cu zece sate, Cadinașa cu douăzeci sate, Travnic, treizeci și şase de sate, Chiara Crabus, douăsprezece sate, Pesa, cu patru mii familii catolice,

1 Cite zece numai de casă, fac douăzeci mii români (Ra.). 2 După note aflate la urmă (n.a.).