CARTEA A VIII-A

2

Toţi locuitorii din Egipt vorbesc de nişte dănţuitoare numite almee. Aceste femei se află la un sat nu departe de Cair; se găsesc asemenea prin cetate. Ele se deosibesc în două feluri : în oulern, cele care cîntă numai, şi în almee. Accste femei cîntă sau dănţuiesc prin haremurile celor bogaţi ; purtarea lor este nerușşinată, danţurile lor încă sunt scandaloase. În danţuțile lor, ele se îmbată de exaltaţie pină la delir şi atunci uită tot felul de respect către persoanele ce privesc și însuşi cătr lor. Se arată coprinse ă adincă pentru ori, cărui îndreaptă, fără nici o Tuşine, fel de fel de provocaţii arzătoare de amor. Cele mai multe sunt frumoase ; dar excesurile de tot felul şi mai ales băuturile spiritoase le vestezesc îndată. Sunt învesțite ca cele mai luxoase odalisce. Se află prin toate oraşele şi satele şi plătesc o taxă guvernului. Mehemet Ali exilase pe cele mai multe din Egiptul de Sus. De atunci au început să degenere almeele. Cavalii le-au luat locul Acești cavali sunt oameni neruşinaţi ce se învestmîntă ca femeile și dănţuiesc într-un chip cu totul supărător bunelor moravuri.

367

https://biblioteca-digitala.ro

Într-o zi merserăm să vizităm locul unde au fost vestita cutate Memfis și piramidele de la Sakkaranh.

Memfis era capitala regilor cgipleni, centrul civilizaţici omenești, artelor, ştiinţelor, rivala Teboi. Învăţaţii din secolii încetaţi au discutat mulţi ani asupra locului unde a fost această cetate ; unii ziceau că este acolo unde se află Cairul Vechi ; alţii, între piramidele do la Giza şi satul ce poartă acest nume. Diodor din Sicilia îl pune pe puntul de pămînt al deltei, la locul unde Nilul se desparte în mai multe ramuri. Arabii crod că era pe lingă satul VWfetrahenii.

De la expediţia francezilor încoace, după cercetările membrilor Institutului 1, ce urmară ar'mia îrance/ă în Egipt, de la descoperirile ce s-au făcut în urmă și de alţi călători învăţaţi, s-a aflat “ă Wemfis cra pe luncile unde sunt astăzi satele Metrahenii, Bedrehen si Moenf. Părerea arabilor cra dată întemeiată. |

Menes, care fu cel întîi rege al Eviptului, voind să scape de înriurirea preoților, părăsi Teba din Egiptul de Sus, unde preoţii aveau toată puterea, şi, venind în deltă, zidi cetatea Wlemfis, în al AVIll-lea secol înainte de era creştină,

Mai mulţi autori vechi au vovbit de Memilis; intre alţii, Herodot. Dar să venim la un autor arab, Abdalatif, ce văzu ruinele acestei cetăţi: „Cu toată întinderea nemărginită a cetăţei acestia şi înalta antichitate, la care se urcă, cu toată asprimea a multor guvernămînte ce au subjugat aceste locu uri, cu toate stăruinţele a mai multor popoare,

* Institut de France (n.e.).

368

https://biblioteca-digitala.ro

ca să o nimicească, cu toată areutatea a patru mii de ani, ce au trecut peste dinsa şi au adăugat cauvele dărîmărei ei, ruinele acestei cetăţi arată încă în ochii privitorilor ca o unire de mai multe minuni, care cufundă înţelepciunea şi pe care omul «el mai elocuent ar încerca în deșert să descrie. Cu cît o priveşti, cu atit simţi mai mulţ mirarea ce-ţi însuflă... În numărul minunilor ce admiri, printre aceste ruine, este camera sau scorbura ce se cheamă camera verde, făcută dintr-o singură piatră de nouă 'coţi de înaltă şi opt de lungă, pe șapte de largă. Cit pentru figurile idolilor ce se văd în aceste ruinc... este un lucru mai presus «le orice descripţie şi despre care nu se poate da idee... Dar ceca ce este încă mai demn de mirare, este exactitatea formelor lor, justeţea proporţiilor şi asemănarca lor cu natura. Noi am măsurat una care, fără piedestal, era mai mult de treizeci de coţi de înaltă ; lărgimea de la coasta dreaptă la cea stîngi cra de zece coţi... cra numai dintr-o piatră de granit tăiată... frumuseţea chipului acestor statue este tot ce arta omencască poate să facă mai excelent... lipsea numai imitaţia cărnurilor și a singelui... am văzut doi lei puși în faţă unul aproape de altul? a lor însuflă spaima. Cu toată a lor coJosală mărime, sirau adovărul formelor şi proporţici lor.“

După autorii mai vechi, precum și documentele istorice găsite în Egipt, boul Apis, imagi= nea taurului ceresc, era hrănit și adorat aici; tot aici era mormîntul lui Oziris, templul zeei Ator (Venera) şi al lui Esculap, templul cel mare al lui Yta (Vulcan) şi o mulţime altele.

De la zidirea Alexandriei, Memfis rămase capitala preoţilor.

909

https://biblioteca-digitala.ro

Strabon vizită Memiisul şi îl descrise ca un oraş măreț, cu toată intristarea ce pricinuiau ruinele palatelor, a bazinelor ce-i atraseră mirarea, şi cu toate statuele colosale ce-l oprea de a păși. Dar sub domnia romanilor, după ce răspindi atita strălucire, acest oraș pieri sub un mormint de nisip.

Astăzi nu mai rămine nici o urmă din această măreaţă capitală. O pădure de curmali a răsărit pe mormîntul cetăţei cel gigantic. Din cînd în cind, cite un călător se vede rătăcind pe aceste locuri ; şacalii se adună cu turmele, în toate nopţile, și plingerile lor lugubre pare că se îndreaptă la cei ce nu mai sunt.

Tristă și sfişietoare vedere în adevăr, şi cu atît mai mult căci ne spune cît de mizeră este ursita omenească, cum piere fără urmă orice a vieţuit, ce a strălucit. Mărire, glorie, bogăţie, frumuseţe, tot ce ne farmecă se sting fără urmă Nu este un: singur om, cărui aceste triste cugetări să nu-i vină în minte ; cu toate acestea oamenii pun atita preţ pe aceste dulci vanităţi! Care este cauza? Asemănarea ursitei omului pieritor cu natura bunurilor trecătoare face aceste bunuri să fie dorite atita de oameni.

Nu departe de piramidele de la Giza se află piramidele de la Sakkarah, despărțite printr-o bucată de deşert. Aici a fost anticul cimitir al o șului Memiis, semănat de piramide şi de de minte. Acest cimitir se cheamă Lunca Momi,

„Vederea acestui loc, zice un călător, este cu %ul mai întristătoare, căci lăcomia săpătorilor a riur pîndit aici devastaţia ; mormintele împodobite hii sculpturi s-au despoiat ; tărimul este coperitițecodri de nisip, pricinuit de săpături şi este se

370

e

https://biblioteca-digitala.ro

nat de osăminte omenești pe dinafară, albite de timpuri, rămăşiţă din cele mai vechi generatii omeneşti.”

Aceste piramide se zidiră de regii din a treia “dinasiie şi sunt cele mai vechi monumente ieșite din mîna omenească. | ! Din aceste şase piramide, trei se află mai aproape de satul Sakkarah ; celealte sunt mai de„parte şi vecine cu satul Abukir. Cea mai mare pi„ramidă de la Sakkarah — şi în care generalul Muînitoli întră cel întîi, sunt mai mulţi ani — are teirase şi este formată de şase grămezi piramidale “puse asupră-i. Înuntrul ei se compune de o sală întinsă cu un plafond foarte înalt. Această sală şi -lespedele pe care calci sunt de granit roșu ; un puț „pătrunde aici în pămint. Mai este un puț ce nu „este acoperit ca cel întîi, afară din piramidă ; servă de trecere şi trebuie să te cobori pe “aici, ca să întri în piramidă printr-o sălică strimtă și citeva “trepte de scări. Acolo se află, după zisa arabilor, mai multe camere, în care nimeni nu poate pă“4runde și în care -sunt cosciuge cu mumii ; porţile lor sunt zidite.

Se află aici o piramidă de cărămizi. Herodot zice că a făcut-o un faraon Asihis şi că avea inscripJia aceasta : „Nu mă despreţui, comparîndu-mă cu piramidele de piatră ; eu sunt mai presus de cei-

* zei, căci am fost zidită cu cărămizi făcute din

a scoasă din fundul lacului...“ .

erea lui Herodot despre numele celui ce a -o s-a cunoscut nesigură, prin aflarea mai or dovezi contrarii în urmă.

una din piramidele de la Abukir s-a deschis „întrări : una la nord, ceialtă spre sud, sco-

— D. Bolintineanu

Călătorii vol. 1 371

https://biblioteca-digitala.ro

țind pietrele cu mare osteneală. A doua piramidă încă este deschisă despre nord. Galeria prin care intri coboară, apoi se urcă pînă la o cameră mormintală. Sunt şi alte mai multe piramide, dar nu merită a le mai înşira aici,

La jumătate cale de la Abukir și Sakkarah, în niște maluri, aflarăm scorburi foarte întinse. Aici este puţul lui Ibis. Toate aceste scorburi sunt pline cu mumii de ibis, învăluile în vase de pămint. Aceste mumii sunt milioane. Egiptenii aveau aici cimitirul paserilor ibis, moarte în ţară și pe care ei le priveau ca sînţite.

D. Jumelle a descoperit în vecinătate alte scorbure ce închipuiesc un apartament complect tăiat în piatră. Se zice că acest loc a fost mormîntul unui rege. Mai departe, în altă scorbură, se află statua lui Sesostris cea vestită, culcată pe pămînt. Picioarele ci nu mai sunt ; dar fără aceasta, este de treizeci şi patru de picioare în lungime. Lucrarea acestei statue cste perfectă ; este de piatră albă ca marmura. Această statue este aceea de care vorbește Herodot, că Darie, voind să-și puie statua lui lingă a acestui principe, preoţii îi ziscră că nu se cuvine, căci Sesostris bătusce pe sciți etc. În timpii vechi era pusă în templul lui Hator (Venera), care a trebuit să fie zidit aici. Tot aici se afla statua Venerei străinc.

Este timp să lăsăm mormintele şi să vorbim religia egiptenilor celor vechi.

Idolatria materialistă nu a fost totdauna cul egiptenilor. La început ei credeau într-un sing dumnezeu. Porfir, filosof vechi, zice că egipte: crezufii la început într-un singur dumnezeu. ?

372

https://biblioteca-digitala.ro

'odot încă zice că locuitorii Tebei (cei din Egipt) aveau ideea unui zeu singur, fără început şi nemuritor. Lambic, ce a pătruns serios spiritul filozofiei egiptene, mărturiseşte că egiptenii credeau intr-un singur zeu, ursitor al universului, mai presus de toate elementele,. nematerial, necreat, nedespărțit etc. Doctrina simbolică învaţă că prin marele număr al divinităţilor se arăta numai un zeu singur, și prin varietatea puterilor purcese de la diînsul arăta unitatea puterei lui. Religia lor dar cra un monoteism curat, ce se arăta pe dinafară printr-un politeism simbolic, adică un singur dumnezeu, ale cărui cualităţi şi atribuţii se personificau în alţi agenţi activi, sau zeități supuse lui.

Trei punturi mai însemnate avea această religie : l-i. dogmele sau morala ; a 2-lea, ierarhia, ce arăta rangul şi autoritatea zeilor supuși; 3-lea. cultul sau forma agenţilor şi ceremoniile sfînte ce întrebuinţau în public sau în secret.

Prin dogme era recunoscută unitatea lui dumnezeu, nemurirea sufletului, o altă viață de pedepse și recompense. Nimica nu poate să explice mai bine celealte două punturi, adică ierarhia zeilor supuși, decit următoarele rînduri scrise de d. Champollion le Jeune în mijlocul ruinelor şi monumentelor din Egipt :

„În templul Calabshi, în Nubia, zice el, am aflat o nouă generaţie de zei, care adaogă cercul formelor lui Amon... Amon-Ra, ființă supremă... fiind însuşi el tată-său, este calificat de bărbat al maice-sei (zea Mut), partea lui femenină, închisă chiar în a lui persoană, bărbătească și feme-

373

https://biblioteca-digitala.ro

iască totdeodată... Ceialţi zei ai Egiptului sunt numai niște forme ale acestor două principii constituante, văzute sub deosebite raporturi, luate în parte fiecare. Aceste sunt numai niște abstracții curate ale marelui zeu, Aceste forme doiare, triare fac un lanţ necurmat, ce coboară din cer şi se materializează pe pămînt şi sub forme omeneşti. Cea din urmă din aceste încarnări este a lui Horus, şi acest înel din marginea lanţului face, sub numele de Horamon... al zeilor şi Amon Horul (Amon cel mare) este A al acestui lanţ. Puntul de plecare al mitologiei egiptene este o triadă formată de trei părți : de Amon-Ra, adică Amon bărbatul şi tatăl ; de. Amut, adică femeia și muma, şi de Cons, fiul copil. Această triadă, manifestîndu-se pe pămînt, se înţelege din Osiris, Isis şi Horus; dar Osiris şi Isis sunt fraţi. La templul Calabshi am aflat triada de la sfirşit, ai cării trei membri se confundă cu cei trei membri al triadei iniţiale ; Horus poartă aici nume de bărba''al mumei şi fiul ce a avut de la maică-sa și care se cheamă Maluli, este zeul cel mare de la Calabshi. Cincizeci” de basreliefs arată genealogia lui. Astfel dar triada de la sfîrşit se formă de Horus, de mumă-sa Isis şi fiul său Malulim ce toţi întră în triada iniţială: Amon, mumă-sa Mut şi fia lor Cons. De aceea la acest templu şi Maluli era sub formă asemenea cu a lui Cons, sub acelaşi costum și împodobit cu aceleaşi insigne. Numai zeul cel tînăr poartă aici mai mult titlu de domn de la Talmis, adică de la Calabshi...“

Întregimea sistemei religioase era compusă de o serie de triade felurite, dar nu despărțite, legîndu-se unele cu altele prin însoţiri colaterale... fie-

374

https://biblioteca-digitala.ro

care nom (ţinut) avea triada sa şi aceea ce era adorată într-un templu în capitala unei provinţii, se adora în toate templurile acei provinţii ; fiece nom avind, astfel, un cult particular pentru trei bucăţi deosebite ale fiinţei dumnezeeşti, ce şi ele aveau forme și nume în parte.

Pe multe monumente se află săpat iadul egiptenilor. Este un loc unde patruzeci şi doi de judecători stau și aşteaptă sufletele morţilor. Multe din pedepsele rînduite pentru cei păcătoşi la egipteni seamăn�< cu ale noastre. Cînd faptele bune ale sufletelor judecate pot să fie de o seamă cu cele rele, acele suflete se trimit să se bucure de fericirea cerească ce gustă cei drepți. Adesea acesti judecători trimiteau sufletele pe pămînt, ca să mai trăiască sub felurite forme, potrivite cu natura păcatelor ce făcuseră, pînă ce se pocăiau ; lumea dar era luată drept un loc de dureri,

Această trimitere a sufletelor sub altă formă pe pămînt poate că a dat idee lui Pitagora, ce vizită Egiptul şase secoli înainte de Isus, să croiască sistema lui de metempsicoză sau trecerea sufletelor sub alte forme pe pămînt.

Înturnindu-ne din excursiile noastre și trecînd apa Nilului pe la insula Podah, un arab ne arătă locul unde fuse înecată o fată tînără, sora unui bei mare, din ordinul autorităţei şi din voinţa părinţilor ei. Cîţiva autori au vorbit de această tragică moarte, dar în felurite chipuri. Arapul ne-o spuse într-un chip mult mai simplu şi mai aproape [de] crezămînt.

Era în Cair un franc tînăr şi frumos, venit aici pentru speculaţii comerciale. Toate femeile, înțil-

375

https://biblioteca-digitala.ro

mndu-l pe strade, stau şi îl urmau cu privirea lor, atit cra de grațios şi plăcut. Faima se dase în tot Cairul despre frumuseţea acestui om şi ajunsese să fiec idealul femeilor. O fată tînără, sora unui boi, ce se afla în serviciul lui Mcehemet Ali, se înamoră de acest bărbat din vedere şi din laudcle ce auzea în toate zilele făcindu-se despre dînsul. În scurt, această tînără fată, nemaiputînd înfrîna palima sa, se informă de casa şi numele amantului ei și află mijloace să îl vază în secret. Odată ea se duse în casa lui ; dar poliţia, avînd bănuieli, o urmă şi o surprinse în braţele acestui ghiaur. De la casa amantului său îu tîrită la închisoare ; autoritatea o condamnă la moarte, dar Mehemet Ali hotări să o trimiţă în sînul familiei ei, pe care o rugă să o ierte. Părinţii fetei declarară că numai singele acestei criminale poate să spele afrontul adus asupra familiei lor, şi nici rugăciunea lui Mehemet Ali, nici lacrimele fiicei lor nu putură să schimbe hotărîrea luată de dînşii. Gidea dar luă pe fată și porni noaptea cu dinsa, pe jos, către Cairul vechi, la locul unde era să o ucidă. Pe cale fata întrebă unde o duce şi îl roagă să nu o piarză. Ajunsînd în faţă cu insula Podah, o puse într-o barcă. Aici nefericita fată înţelese că zilele ci sunt în pericol şi, îngenunchind, ruga cu lacrimi pe neîmblinzitul ci conducător să o cruţe. Dar în acel timp gidca o lovi în cap, o puse în sac şi o aruncă în Nil.

Fiindcă ne aflăm la datinele acestor popoare, să vorbim despre nunțile musulmanilor.

La musulmani poligamia este iertată ; despărțeniile, foarte lesne. Musulmanul se însoară cu o fată pe care nu a văzut-o niciodată, numai ca să fie însurat. Femeia este la dînșii un instrument de

376

https://biblioteca-digitala.ro

piacere, ce trebuie să-i serve atîta timp cît va voi e]. Fetele nu dau zestre, ci bărbaţii asigură o sumă de bani oarecare în folosul femeiei. Un musulman are drept să se însoare cu patru femci și să aibă un nemărginit număr de ţiitoare. Fetele se mărită foarte tinere ; şi s-a văzut de multe ori un om de cincizeci de ani luind soţie o fată de zece ani.

Cind dvuă familii se învoiesc pentru o însurare şi se otărăşte un termin pentru nuntă, bărbatul se dă la petreceri cu amicii săi, iar mireasa este condusă la baie de rudele ei cu ceremonie. În ziua de nuntă o duce la casa mirelui cu mare pompă și cu muzică. Toţi amicii şi rudele împrumută pe mireasă cu obiecte preţioase, cu care o împodobesc în acea zi. Convivii află o masă întinsă la casa ginerelui. După ospăț taţi se duc şi lasă pe miri singuri. Atunci mirele vede fața soţiei sale pentru întiia oară. Dacă mireasa a păstrat curăţeni' onoarei sale, ginerele trebuie să arăte, a doua zi, o batistă sîngerată la toți invitaţii şi însuș> la vecini. Dar dacă se întîmplă din contra, mirele goneşie îndată pe mireasă din casa sa. Multe din aceste nefericite s-au ucis de părinţii lor, la astfel de întîmplare.

Mai în toate zilele văzurăm, ca şi în celealte părţi ale 'Turciei, pe strade copii de musulmati, trecînd cu mare pompă ca să meargă să se taie împrejur. Dar aici, aceste procesii sunt şi mai curioase. În ziua cînd fiul unui musulman bogat este să se taie, săracii se folosesc de această ocazie ce le cruță cheltuielele ţeremoniei și trimit pe copiii lor la tăiere tot într-un timp. Astfel vezi mai mulţi copii călări, învestiţi măreț, însoţiţi de robi şi de o bandă de muzicanți, de dănţuitori cavali, de

377

https://biblioteca-digitala.ro

femei ce strigă şi aruncă în trecători cu apă de roze, trecînd pe strade și urmînd unui om care poartă cu sine o cutie unde se află instrumentele de tăiere ; ei se duc la geamie, de unde, înturnindu-se acasă, se pun să mănînce ; după mîncare se face tăierea împrejur.

Copii, feciori şi fete, la musulmani, sunt supuşi la această operaţie, de la etatea de șase pînă la zece ani. Pentru bărbaţi, este privită ca mijloc de igienă și de curăţenie ; pentru femei, ca un mijloc de a astîmpăra arșița dorințelor simţuale.

Această datină este veche în Orient. Ebreii o practicau ; ei o luară de la egipteni. Iar în Egipt se crede întrodusă de etiopieni. Toate mumiiie bărbătești, ce se găsesc în Egipt, poartă urma acestei operaţii. Herodot încă vorbeşte despre această datină. „Colşidienii, etiopienii și egiptenii, zice el, sunt singurii oameni ce se taie împrejur încă din timpuri necunoscute. Fenicienii şi sirienii din Palestina zic chiar ei că au luat tăierea împrejur de la egipteni ; dar sirienii de la mărginile Termodonului şi ale Partenisului și macronii, vecinii lor, spun că o au de la colsidieni... Fiindcă tăierea împrejur pare, la egipteni şi la etiopieni, că este foarte antică, nu voi putea spune care din aceste două naţii o are luată de la ceialtă... cît pentru ceJealte popoare, au luat-o de la egipteni...“

Bruce vorbeşte despre tăierea ce se face femeilor în Africa despre miazăzi : și alți autori încă arată modul cum se face această operaţie în Egipt. Dar noi vom trece sub tăcere aceste datine barbare pentru respectul ce purtăm gustului celui bun şi lăsăm medicii să vorbească.

878 ”

https://biblioteca-digitala.ro

Să ne înturnăm la costumul! femsilor â. aici şi că arătZiu viaţă ior înlăuntrul familiei lor.

Ele se învălesc într-un văl de mătase numit habarah, ce le copere de la cap pînă la picioare, un fel de domino, mai puţin grațios. Cînd o femeie este măritată, habarahul ei este negru, al fetelor este alb. Pe față poartă un fel de jumătate de mască de mătase sau de alte stofe. Sub habarah poartă alte vestminte. Acest port se schimbă însă după clasa şi averea acestor femei. Femeile felahilor puţine poartă măști și nici una văluri lungi.

Viaţa de harem este tristă în adevăr ; dar pentru aceste creaturi, născute şi crescute în acest fel de închisori, se pare dulce și frumoasă, ele par încă fericite de trista lor condiţie, dar această fericire este ca fericirea robului ce niciodată nu a gustat dulceţile libertăţei. Îndiferenţa lor pentru soarta femeiei din Europa poate să se asemene cu nepăsarea orbului ce nu a văzut niciodată razele soarelui și fermecătoarea privire a naturei. Femeile musulmane nu au nici cele mai dintii cunoștinţe. Abia știu să coase ; nu se ocupă de nimic folositor, trec timpul exercitîndu-se în danţuri să-și îrîngă corpul, să cînte, sau să asculte cîntând, să îume şi să bea şertetul, să meargă la baie și să șadă la oglindă toată ziua. Priimesc vizite de femei, dar adunările lor favorite sunt pe la băi, unde se desfătează mai toată ziua întreagă.

Acolo unde se află mai multe femei adunate, bărbatul, stăpînul de casă, nu poate să între nici într-un chip. Numai bărbatul singur are dreptul a pătrunde în haremul femeilor sale, cînd nu se mai află aici nici o altă femeie străină.

28 379

https://biblioteca-digitala.ro

Apartamentul bărbaţilor are altă întrare şi altă curte deosebită. Poarta ce comunică dintr-un apartament în celalt nu se deschide decit stăpînului. Hrana şi alte lucruri trebuincioase trec de la sclamlic la harem prin mijlocirea unei ferestrui ; această fereastră reprezentă o gaură în perete. În această gaură se află o cutie care o astupă şi care se înturnă în loc. Cutia are în sine două caze : una văzută de o parte, ceialtă de altă parte. În una din aceste caze se depune hrana ce va să o ducă la harem, atunci cutia se întoarce şi înfăţişează caza din ceialtă parte, pe cînd cea încărcată se află în partea haremului.

Cînd femeiele se plimbă pe strade, bărbaţii lor nu le însoțesc mai niciodată. Ele imblă singure, rareori se însoțesc de eunuci.

Femeile felahilor sunt tot atit de libere ca şi bărbaţii.

Iată cum se exprimă un călător despre aceste din urmă : Pi

„Aceste femei, supuse, răbdătoare, muncitoare şi curagioasc, ce merită iubirea şi recunoştinţa bărbaţilor, sunt martire ale lor ; bărbaţii le îndatorează la muncele cele mai grele, ca pe vitele trăgătoare, dar ele suferă, fără să murmure, cele mai rele tratări şi îndreaptă către cei ce le chinuiesc astfel vorbe de iubire și de respect... vedeţi accl om tăcut şi posomorit ce trece serios, turburat «le grija de a-și duce ciubucul, pe cînd femeia sa îl urmă, încărcată de mai mulţi copii ce-i poartă pc umeri, cum și d-o mulţime de obiecte ce arc pe cap, pe braţe, pe spate; se liraşte cu greutate, se abate sub poverile ei; dar ce-i pasă stăpinului! el merge și soția trebuie să-l ajungă... Fi-va oare

380

https://biblioteca-digitala.ro

oa văcplătită pauuuu devulamentul ei, pentru răb= darea-i angelică, cel puţin singurul obiect al răsfătărilor soţului ei ? nu ; are rivale, sau o să aibă... Fericită încă, cînd nu o gonește din casă... Puţini felahi sunt carii nu se însoară cel puţin cu zece femei în viaţa sa, alungindu-le una după alta... Unii călători zic că femeile felahilor au mare pornire către iibertinagiu... Călătorii judecă pe niște simple aparenţe caracterul lor... Poate in treacăt au cunoscut niscarva fiinţe nefericite, împinse de mizerie, la o condiţie rușinoasă ; dar a crede că este astfel cu toate egiptencele, ar fi ca şi cînd s-ar lua excepţiile drept regulă... Femeile felahe, ce nu sunt prea sărace, se îmbracă cu şalvari, cu o cămaşă albă, altă cămașă de bumbac albastră și de o bucată de aceeași stofă, ce le servă totdodată de habarah, de văl de cap. O pun pe cap în chip ca cele două căpătiie să cază pe umeri; cu un căpătii îşi copere talia, cu celalt fața citeodată... Cele ce pot să cheltuiască cîţiva lei, cumpără o bucată de stofă cu feţe și își fac vălul. Îl prind în dreptul ochilor prin ajutorul unor lănţuleţe de aramă sau de argint, ce le înfig în părul capului.. Două toarte de aramă mari le servă de braţeleie... Cele mai sărace au numai șalvarii, cămașa albastră şi habarahul, şi toate îmblă cu picioarele goale... Daiina d-a purta obiecte grele pe cap este poate ceea ce le face să capete acel echilibru, acea supleţă, acele poze elegante și majestoase totdodată care îac să se uite vestmintele lor cele proaste. Cînd le vezi trecînd prin luncă... cu o amforă pe cap, cu un braţ sprijinit pe şale, pe cînd celalt, descriind un semicerc, se pune cu graţie asupra

381

https://biblioteca-digitala.ro

capului, ca să sprijine vasul, crezi a vedea mergînd o statuă antică sau una din muzele grecilor... şi înţelegi că Venera neagră de la Atena a putut să aibă tot atîţi adoratori ca cea albă. Cămașşa cea lungă fluturoasă desemnă formele şi face să te miri de a lor regularitate. Au braţele și cracii rotunzi, picioarele mici... Coloana vertebrală arcată, ochii umbriţi de gene lungi, pieptul tare dezvoltat și dinţii foarte albi. Dar gura lor este urită, nasul lat... faţa bronzată, și fac obrajii foarte neplăcuţi, făcindu-şi cu îndigo o mars pată între buză și bărbie. Palma, minele, unghiile sunt tinte c-o faşă roşie cu îoi de hene... Genele încă sunt tinte...“

Cînd un musulman moare, rudele mortului exprimă durerea lor prin ţipete ; femeile îşi smulg părul şi adresează mortului diferite întrebări ce au raport cu viaţa lui. Îndată ce moare, se fac preparaţii de înmormiîntare, căci profetul a recomandat această grabă, ca să nu se strice corpurile morților afară. Cum viaţa părăseşte pe un musulman, mortul se pune pe o masă ; îl rade, îl spală şi îl acopere într-un giulgiu de pînză nouă. Îndată ce se aşază corpul în cosciug, îl poartă la mormiînt cu capul înainte, privilegiu de care se bucură musulmanii, căci creştinii sunt îndatoraţi să scoață morţii cu picioarele înainte. Mai întîi convoiul mortului merge la geamie, unde se face o scurtă ceremonie ; de aici, la cimitir. Pe cale este însoţit de oameni ce cîntă, de servitorii mortului, apoi plingătorii pentru bani, căci în aceste locuri se află oameni ce au această profesie. Patru oameni poartă cosciugul, dar, pe cale, de este mortul sărac, orice musulman trece, se opreşte și ia locul unui din purtători, apoi îl lasă altui ce întilneşte

” 382

https://biblioteca-digitala.ro

sai în urmă. În mormînt mortul este așezat cu zapul către orient. Ei fac toţi gustare pe marginile zroapei şi în urmă toţi se înturnă la casa răposatului. Numai imamul rămine încă la mormint, ca să asculte întrebările ce fac mortului cei doi îngeri Nachir şi Munchir ; apoi se întoarce la casa mortului, să spuie familiei lui tot ce a auzit la mormânt.

Oamenii nu poartă doliu pentru un mort; dar femeile îşi tintă minele şi braţele şi întorc pe dos șervetele, covoarele, pernele etc.

Cimitirul musulmanilor de ia Cair este spre sudul orașului, foarte întins. Fiece familie sapă în acest tărim un mormint, după plăcerea sa. Aces mormint este coperit cu o boltă de cărămidă sau de piatră. Aici încap cinci şi şase morți ; înălțimea lui este atît cît un mort poate să se rădice, cînd va veni să-l viziteze cei doi îngeri Nachir şi Munchir. Pe bolta mormintului este o tertră lungăreaţă și zidită ; pe căpătiiele ei se află o stelă de piatră ce seamănă prin formă cu o coafură de om sau de femeie. Acest cimitir, ca cele mai multe, este deschis. În Constantinopol, încă, cimitirile deschise şi umbrite de chiparişi deși sunt locul unde se adună locuitorii la preîmblare. Pe cimitirele creștine de la Campo Mare nu numai merg locuitorii să respire aer curat, ba încă, pe la sărbătorile Paștelui, se fac danţuri publice. Cimitirile din provinţii şi cele din Egipt, musulmane, sunt expuse la lăcomia şacalilor ce scobese mormintele.

Între Nil şi Mocatam se află mormintele mamelucilor. Aici este şi mormîntul lui Mehemet Ali și al familiei sale. Dar cele mai frumoase morminte sunt acele făcute de califii Aiubiţi și Faţi-

383

https://biblioteca-digitala.ro

miţi. Între celcalte, acela al sultanului Barcuc sc deosibeşte prin mîndreţe. Este zidit în al XIV-lea secol. Pe cele două căpătiie ale fațadei lui se înalţă două minarele la o înălţime de patruzeci de metri ; pe cele două unghiuri ce corespund se află două cupole, în care sc găseşte: într-una, mormintul califului, în cealaltă, mormîntul fiului său,

Am uitat să vorbim de două porţi monumentale ale acestui oraș şi care sc află spre nordul lui: Bab el-Fotuh (poarta învingerii) și Bab el-Naer (poarta ajutorului). Cca din urmă poartă aduce aminte de o cruzime a lui Selim I. Cînd luă Egiptul în anul 1517 şi prinse pe Turman-bci, cel din urmă cap al: mamelucilor, îl spînzură dasupra acestii porţi. Amîndouă aceste porţi au o frumoasă arhitectură.

Călătoria de la Cair în sus pe Nil pină la Teba și mai departe este cea mai interesantă, din cauza mulțimei şi frumuseţei monumentelor rămase de la egipteni. Ruinele Tebei, mai ales, au fermecat pe toţi călătorii care le-au vizitat. Călătoria într-acolo se face cu bărci mari și învelite, ce se închiriază pentru două şi trei luni. Noi eram hotărîți să vedem aceste locuri interesante, dar ne fuse cu neputinţă, din cauza căldurilor celor mari care începură atunci și din cauza unei epidemii ce începuse să cosească oamenii. Ne inturnarăm la Alexandria cu speranţa de a vizita Teba în toamna viitoare. Aici mă despărţii de soţii mei de călătorie ; ei plecară din Egipt, iar cu rămăsei încă pînă ce casa fraţilor Polihroniade îmi trimise banii trebuincioși de a urma călătoria în alte părţi.

Miss Lia și părintele ei plecaseră pentru Indii.

— Fine —