CARTEA A VII-A

Vechea scriptură egipteană este cunoscută sub nume de scriptură ieroglifică ; este compusă de semne numite icroglifice, a cării etimologie însemnează caractere sînte săpale, În sistema scripturei ieroglifice, trebuie să sc ia în băgare de seamă două lucruri : 1 forma materială a semnelor, ce fac trei feluri de caractere, numite icroglifice, ieratice şi demotice ; 2-lc. expresia în parte a fiocărui semn, care face trei feluri de semnc, ce sunt: figurative, simbolice și fonetice. .

Scriptura ieroglifici, în parte, se compune de semne ce reprezentea/ă obiccte din lumea fizică, cum : animale, plante, figuri de geometric etr. Numărul acestor semuc felurite se urcă la opt sute.

Scriptura ieratică este un chip de scurtare a semnelor ieroglifice ; spre exemplu un arbor, în loc să-l arate întreg, ca în icroglifie, îl arată prin silueta lui numai.

Scriptura demotică cste de aceeași natură ca cea ieratică, numai că numărul caracterelor lor era mai mic.

Cea ieroglifică se întrebuința pentru monumente mari ; cea de a doua se întrebuința de preoţi,

357

https://biblioteca-digitala.ro

în ale lor lucruri; cea de a treia era cea mai întrebuințată și mai populară,

Semnele figurative arată ideea unui lucru ale cărui forme le reproduc semnele ; ideea unui leu, cal, om etc., exprimată chiar prin figura fiecărui din aceste obiecte.

Semnele simbolice exprimau o idee metafizică prin chipul unui obiect material, ale cărui cualități aveau analogie cu ideea ce era să explice. Albina era semnul simbolic al ideilor unui împărat etc.

Semnele fonetice exprimau sunetele limbei vorbită şi avea aceleași foncţii ca literile în alfabetul de astăzi al curopeilor.

D. Champollin Tipeac, unul din cei mai competinţi autori sub raportul acestii scripturi, zice : „Scriptura icroglifică... întrebuința, deodată, în același text, în același îraz şi, citeodată, în aceeaşi vorbă, cele trei feluri de caractere : figurativele, simbolicele și foneticele, pe cînd scripturile noastre moderne, ce seamănă întru aceasta cu scripturile celoralte popoare din anticitatea clasică, nu între-. buinţează decît caracterile fonetice, adică alfabetice... cu toate acestea nu se întimplă nici o încurcătură, căci ştiinţa acestii scripturi este răspîndită în țară, și închipuind acest fraz : Dumnezeu a creat pe oameni, scriptura ieroglifică se exprima lămurit : 1-i. vorba Dumnezeu, prin caracterul simbolic al ideei Dumnezeu ; 2-le. a creat, prin semnele fonetice ce reprezentă literele care formau vorba egipteană a creat, precedată sau urmată de semne fonetice gramaticale, ce arată vorba radicală; a creat era la a treia persoană bărbătească a preteritului de la indicativul acestui verb ; 3-le. pe oameni, sau scriind foneticeşte aceste două vorbe, după regulele gramaticei, sau trăgînd semnul figu-

358 https://biblioteca-digitala.ro

rativ om, urmat de trei punturi, semn gramatical al înmulţitului ; şi nu era nici un echivoc în expresia acestor semne : l-i. că cel întîi, ce era simbolic, nu avea valoare nici ca semn figurativ, nici ca semn fonetic, 2-le. căci semnul figurativ om, ce încheie fraza, avea numai acelaşi înţeles figurativ, 3-le. căci semnele fonetice mijlocitoare exprimau sunete ce formau vorba trebuincioasă pentru lămurirea propoziției ; și, cu toată această osebire a semnelor, egipteanul câre citea acest fraz scris pronunţa ca 3i cînd ar fi fost scris în. întregime cu semne alfabetice... Cît pentru semnele fonetice sau aflabetice, iată cum mergea... Egiptul, dedat cu o scriptură ideogratică ce zugrăvea ideele iar nu sunetele limbei, nu putea să se rădice deodată la simplicitatea arbitrară a alfabetelor noastre. Silit să combine forma semnelor noi cu acelea ce le avea, nu se lepădă de figurile obiectelor naturale, urmă întrebuinţarea lor şi otărî numai — după ce analiză silabele limbagiului său şi descompuse sunetele pînă la cele mai simple elemente, care sunt literile — că figura unui obiect, al căruj nume, în limba vorbitoare, începea prin glasul A, va fi în scriptură caracterul A; că figura unui obiect al cărui nume, în lumea vorbitoare ar începe prin articulația B, va îi în scriptură caracterul B, şi astfel înainte. În scriptura fonetică, achila; ce se chema Ahoin în limba egipteană, se făcu litera A ; o strachină, Berb, litera B; o mînă Tot, litera T şi D; o săcure, Kelebin, litera K şi C etc,, etc, Din aceasta ajunse că toate obiectele al căror nume începea prin C se făcură semnul grafic al acestei litere ; dar cîteva obiecte numai, cele mai cunoscute, acele a căror formă cra determinată sigur şi putea să se transcrie lesne, se hotărîră să reprezenteze sunetul C, şi astfel înainte. Fură dar un

339

https://biblioteca-digitala.ro

număr oarecare de semne omofone ce exprimau acelaşi sunet în alfabetul scris de egipteni, şi acesta era trebuincios într-o scriptură în care combinaţia și rînduirea materială a semnelor crau supuse la regule demne de monumente... Numărul ieroglifelor fonetice nu se urcă mai mult decit la două sute...“

Pină la aflarea pietrii cu inscripţii, ce se găsi la Rozeta, nu era nimica sigur despre această limbă. Această piatră, înaltă de citeva picioare, era săpată cu trei inscripţii. Cea dintii cra în caractere ieroglifice. A doua, în caractere demotice, şi a treia, în limba greacă, ce era traducţia inscripţiilor de mai sus, neînțelese, încă. După douăzeci de ani de încercări, lumina ieși din acest monument : I-i textul grecesc, zice d. Champollion, dovedește că inscripţia este un monument al preoţilor din Egipt în onoarea lui Ptolomeiu Epifan ; 2-le. acest decret spune de mai multe ori numele acestui rege şi alte nume proprii ; s-a putut traduce și scrie în limba egipteană toate ideile exprimate în textul grec; dar numele proprii grece, neexprimînd nici o idee în limba egipteană, nu s-au fost putut traduce; [3-le] a trebuit dar să scrie în caractere egiptene sunetele ce formeaza aceste nume proprii în grecește ; 4-le trebuie să se afle în inscripţia egipteană de la Rozeta semne ieroglifice exprimînd aceste sunete ; poate asemenea să se afle în scriptura îeroglifică semne fonetice sau exprimînd sunetele, iar nu ideele : 5-le textul egiptean arată o grămadă de semne ieroglifice, deosebite printr-o întrupare eliptică ce le ocoleşte ; această grămăjoară este de mai multe ori repetată în textul egiptean ; numele propriu al regelui Ptolomeiu era repetat de mai multe ori în textul grec; grămăjoara de ieroglife încadrate poate să fie numele lui Ptolomeiu și, în

360

https://biblioteca-digitala.ro

această supuziţie, semnele astfel grămădite, scriind acest nume în ieroglife, aceste semne sunt alfabetice şi cel întîi este un P al doilea un T, ste. lată dar mai multe ieroglife alfabctice regăsite și rămâne numai a completa acest alfabet atit de așteptat ; 6-le. multe stavile sunt încă : grămăjoara încadrată într-un elips, sau cartușă, este numele lui PlLolomeiu, sau nu este ? În cazul dintii, este trebuincios d-a înferca adevărul acestui dintii rezultat alfabetic asupra altor nume scrise în ieroglife şi totdodată în grecește şi în care se află toate literile cunoscute sau supozite a fi, prin numele lui Ptolomeiu. Inscripţia greacă de la Rozeta are mai multe alte nume proprii către începutul ei; dar textul ieroglific, fiind zdrobit la acest punt, nu se poate face comparaţie. Nu era nimica sigur de tot pină atunci în rezultatul atitor căutări. 7-le. Belzoni descoperi în insula File un chip cu o inscripţie ieroglifică : se cunoscu că chipul și obeliscul formau un singur și același monument... ; inscripţia greacă numea asemenca pe un rege Ptolomci, o regină Cleopatra, și se vedea în inscripţia ieroglifică, în 1ocul chiar unde trebuia să se afle numele regelui Ptolomei, tot aceeași încadrată prămăjoară ce este inscripția de la Rozeta ; se dase cu socoteală că era vorba Ptolomeiu. Acest întîi rezultat tras din inscripţia de la Rozeta era dar cu totul sigur : numele regelut Ptolomeiu era scris dar cu ieroglife ; de atunci grămăjoara de ieroglife, încadrată, carc, pe obelisc, urma numele acestui rege, nu putea fi decît numele Cleopatrei, şi întiiul semn al vorbei Ptolomeiu, P, se află în scurt al cincilea d-al Cleopatrei ; al doilea a celui întîi, T, al şaptelca a! celuialt ; al patrulea al celui dintii, L, era al doilea. Numărul semnelor recunoscute crescu dar din toate celealte ce compuneau numele Cleopatrei și

361

https://biblioteca-digitala.ro

ieşi jumătate din alfabet. Și o dată ce grămăjoarele de ieroglife încadrate, sau cartuşele, se rocunoscură pentru nume de împărați și regine, deosabite de etichetă, astfel și aceste cartușe, fiind numeroase pe-monumente, alfabetul fuse lesne complectat şi descoperirea cea mai dorită şi neașteptată... se întîmplă...“

Champollion le Jeune fuse acela cărui ştiinţa îi este datoare această descoperire.

e atunci se făcu.o gramatică despre ieroglite.

Pe la începutul cristianismului în Egipt, alfabetul copt luă locul ieroglifelor. De atunci limba egipteană, ce se scria cu semne ieroglifice, ieratice şi demotice, foarte numerase, şi cu expresii felurite, sau fipurative, sau ideografic, sau alfabetic, şi reprezentînd, unii ideile chiar, alţii vorbele semne ale ideilor, începu să se scrie o serie de treizeci şi unu de semne d-o expresie identică, toate întăţișînd alfabeticeşte vocile şi articulaţiele cerute spre a compune silabele și vorbele limbei vorbitoare, şi din aceste treizeci şi unu de semne, douăzeci şi patru sunt acelea chiar ce compun alfabetul grec și celealte şapte sunt semne din vechiul alfabei demolic, întroduse în cel nou, ca să exprime sunetele proprii ale limbii egiptene.

Origina limbei egiptene se pierde în noaptea trecutului. Poate să fie din locurile de unde vine Nilu! ? Nimeni nu ştie sigur. Limba egipteană dar se vorbi în tot timpul cît ţinu împărăţia egiptenilor şi însuși sub concheranţii ce veniră aici. Vorbele egiptene ce le află în limbele ebraică, siriacă, haldee, s-au introdus prin influenţa celei egiptene, ca cea mai civilizată. Pină la romani, limba egipteană încă nu pierise pe acest tărim. Sub dominaţia grecilor, numai contractul scris în limba egipteană avea tărie ; sub romani, rugăciunile cu-

362

https://biblioteca-digitala.ro

vioase, închise în morminte cu mumiile, erau scrise încă în limba egipteană, precum arată manuscrisele de atunci pe papirus, ce se află astăzi în muzeele Europei. Plutarh zice că Cleopatra, cea din urmă regină, vorbea în această limbă cu străinii ; soldaţii romani rădicară împăratului Gordien al TII-lea, un mormînt, pe care scriseră în limba egipteană, și alte patru idiome. Se zice însă că a fost o carte scrisă în limba egipteană, două veacuri de la Isus. Sintul Ieronim zice că sîntul Paul Ermitul ştia această limbă, şi sintul Antonie vorbea numai limba egipteană. Biserica creştină din Egipt ne-a păstrat această limbă pînă la mijlocul secolului al XVII-lea-; asemenea exempluri sunt mai multe.

Limba, ce în Egipt se cheamă limba copţilor, este identică cu cea egipteană. O mulţime de oameni învăţaţi, ce s-au ocupat de asemănarea dintre aceste două limbi, au adus dovezi de natură ce nu se pot combate.

Champollion-Figeac merge pînă acolo de zice că era aceeşi limbă : „Limba coptă, zice el, este limba egipteană : este același idiom în toate epocel tinţii ei ; dar această existenţă perioade neegal ind se întrebuința una după cele două scripturi felurite, ca să se scrie aceeași limbă : mai întii semne antice și primitive numite ieroglife, și pe urmă semnele alfabetului grec, adăogite de citeva semne din vechiul alfabet popular egiptean ; astfel limba coptă este cea egipteană scrisă cu semne grece în loc să fie cu semne ieroglifice.

Limba egipteană cra monosilabică în vorbele ei primitive, Orice vorbă, mai mult de o silabă, este vorbă compusă sau derivată.

Construcţia. sau sintaxa ei este în ordine logică, ţiind socoteală de monosilabe, ce statornicesc ra-

27 — Călătorii — vol. 1 — D. Bolintineanu 363

https://biblioteca-digitala.ro

porturile vorbelor propoziției între elc și sunt supuse la rcsgule,

Dar înainte de a da o scurtă idee de aceste regule, să mai facem cîteva observaţii. În limba egipteană se află o mulţime de vorbe formate onomatopec. Această limbă procede prin imitație, lesînd un sunct mai curind decit altul la expresia unei idei date, ca cînd acel sunet ar fi imitativ al ideci chiar. La egipteni numele celor mai multe animale este numai imitaţia aproximativă a strisătului ficcărui animal, astfel porcul se numea Rir cete. Pentru obicetele neînsufleţile. se urma încă această lege a imitaţici sau a zoomotului lor, cum sensen, sunet ; cînd aceste mijloace de îmitație nu se mai putură întinde asupra altor obiecte, se căută asemănări şi, prin alegerea sunetelor repezi, tari sau dulci,. rechemau obiectele ale căror calităţi fizice păreau analoage cu acele sunete : astfel vocea se chema duo, răsfățare, șusu ete. Peniru modul de a exprima ideile abstracte, întrebuinţară asimilaţiile trase din ordinea fizică. lată un exemplu : înima, het, de la care, apoi, au făcut a mulţime de vorbe ce toate au raport cu het, fără să se schimbe rădăcina.

Sunt trei dialecte principale : dialectul Tebei, cel memfitic (de la Memfis) și cel bașmuric, din Taium. Cel mai vechi aste acela al Tebei, ce se zice şi saidic, şi care fuse fondul limbei egiptene. Aceste dialecte erau caracterizate prin oarecare schimbări de consoane de la una la alta; P teban se făcea F în dialectul memfitic, C și T teban era Ș şi th în cel memfitic ctc.

Dar noi ne oprirăm aci, nevoind să întrăm în domeniul gramaticilor. |

Pe lunca de aici, în anul 1800, marele vizir 1ăbărîse cu șaptezeci de mii de oameni, pe picior de

364

https://biblioteca-digitala.ro

a se bate, cu armia franceză, stricînd astfel traciatul de la El-Aric, după cererea Enslitorei.

După bătălia de la Abuhir, generalul Klâboer suscricese vu condiţii onorabile un tractat şi promisese deşertarea Egiptului, şi armia franceză se prepara de plecare. Englezii încredinţară pe vizir că trebuie să lovească pe francezi, carii, în număr mic fiind, vor fi lesne zdrobiţi. Vizirul ascultă și porni cu armia, pe cînd amiralul englez Keith scria lui Kleber că nu primește a ratifica convenţia de la El-Aric și cerca ca oștirea franceză să puie armele jos, să dea corăbiile, muniţiile și bagajele. Kleber răspunse printr-o proclamaţie către ai săi: „Soldaţi ! la o astfel de insolenţă sc răspunde numai prin victorie ; preparaţi-vă de bătaie !*

Kleber cu nouă mii de oameni atacă pe vizirul ce avea șaptezeci de mii, îi sparse și îi nimici armia, care fugi prin deşerte numai cu cinci sute «le oamoeni. |

De la Cair la Suez la Narea Roșsic. prin deşert, sunt douăzeci și opt de leghe. Pe lunsul avuslui drum se află citeva staţii de repaos, finute de_o companie şi unde. călătorii află ce ificioasc. C ălătoria se facc_i ulte feluri : cu trăsuri,

ă si cu asini.

Suczul este situat pe malul Mărci Rosii, pe coasta Egiptului, sub 29-58-10 de lat. nord și 30-15-6 de lung, est. Numele de Sucz se dă asemenea istmului ce desparte Asia de Africa aici, și Mediterana de Marca Roşie. Oraşul are o fizionomie de mizerie ; nici un arbor nu înveseleşte marginile lui, nici un ivzor nu sc află pe aici, dar sc văd lacuri stricăcioase sănătăţei în vecinătăţile lui.

Fluxul și refluxul mărci aci este foarte iînsemmător. Cîpd se trase apa, fundul golfului rămîne tot gol. Aici călătorii au căutat să afle locul pe

365

https://biblioteca-digitala.ro

unde evreii. conduși de Moise, au trecut Marea Roșie şi unde egiptenii, urmîndu-i, s-au îneeat. Unii sunt de părere că locul pe unde s-au întîmplat această trecere se află astăzi depărtat de citeva leghe de ţărmul mărei, căci pămîntul se lăţește neîncetat între Marea Roşie și Mediterana și prin urmare apele Mărei Roșii se depărtează. Herodot zice că lungul canalului, ce unește Nilul cu Marea Roşie, îl călătorea în vechime în patru zile de navigaţie (canalul era cu ocoluri, adică treizeci și două de leghe de lungime). Apoi mai zice : „De la Marea Septentrională (Mediterana) pînă la Marea Australă (Alarea Roșie) prin muntele Casius, ce desparte Egiptul de Siria, este cel mai scurt. De la acest munitie la Golful Arabic (iar Marea Roșie) sunt o mie de stade ; dar canalul este cu atît mai lung, căci face întorsături...*

Astăzi, în linie dreaptă, distanţa este, de la o. mare la ceialtă, de treizeci de leghe. Prin urmare, de la Herodot pină astăzi, s-a depărtat de mai multe leghe, şi locu! pe unde au trecut ebreii nu se poare recunoaște.

https://biblioteca-digitala.ro