Cartea I
Intrarea în portul Alexandriei este periculoasă din cauza mulțimei stîncilor ascunse în mare. Vasul nostru, ca să evite acele stînci, făcu o mulţime de volte, apoi trecu sănătos în port.
Junele erou al Macedoniei, Alexandru cel Mare, luă Egiptul, ai cărui locuitori îl priimiră ca pe un liberator. Pe o limbă de pămînt de patru kilometri de lărgime, ce se află între lacul Mareotis şi Mediterana, spre vestul Nilului, era înainte o burpadă egipteană, cu nume de Racotis. Pe această limbă, Alexandru fundă o mare cetate, căria îi dete numele său. Alexandru fundă această cetate, ca să dea Tirului o rivală, căci Tirul nu voi săi se supuie ; această rivală trebuia să ucidă comerțul celăţei feniciene. Însuși Alexandru trase planul nousi cetăţi. Era de opzeci stade de diametru; arhitectonul Dinar se însărcină cu execuţia planului. Aripele cetăţei se întindeau peste tot tărimul limbei, între mare și lac. Populaţia sa se urca la un milion suflete, afară de locuitorii aripilor ei şi satelor vecine, căci eroul Macedoniei chemase aici o parte din populaţiile altor cetăţi egiptene, greci din Asia și mulţime de ebrci. Se rădicară
258
https://biblioteca-digitala.ro
templuri maiestoase, egiptene și grece ; patru mii palate și alte monumente se zidiră. Alexandria se făcu întrepozitul a tot comerțul dintre Orient şi Occident.
Astăzi locul unde a fost vechea cetate este coperit de ruine şi fărimături. Colonelul Galiei a descoperit sub aceste ruine patruzeci de strade mari, al căror așternut de lespezi să păstrează încă bine ; ruinele unui teatru şi fărîmăturile unui chei pe malul lacului Mareotis; 896 de citerme de piatră, care aveau comunicaţie cu un apeduc mare.
Iată ce zice d. Gische în călătoria sa în Egipt despre ruinele Alexandriei :
„Ar trebui să se caute urmele vechii cetăţi, afară din cetatea cea nouă de astăzi. Foburgul Nicopoli, unde Antoniu se învinse prin trădarea Cleopatrei, mai mult decît de geniul rivalului său, avea o mare întindere. Aici se aflau casele de ţară ale celor mai avuţi locuitori. Aproape de aici era satul Racotis, locuit de neguţători ; mai era Bucolis, alt foburg populat, pe unde se duceau locuitorii la mare ; era încă Eleusina, frumoasă burgadă și comersantă ; pe urmă venea Ședis, unde se lua dreptul mărfurilor ajunse în Egipt. Se vedea templul Venerei Arsinoe, pe un cap, ale cărui picioare se szăldau în mare... Foburgul Necropole, hotărît pentru înmormintări, era așezat spre vestul Alexandriei şi ocupa locul ce dă faţă cu portul vechi. De la scorburele mormîntale, ce se cheamă astăzi băile Cleopatrei, se întindea pe tot tărimul dintre lacul Mareotis și marea, adică o leghe de lărgime și mai atita de lungime. Vederea acestui mare cimitir nu era întristătoare ; morminte măreţe, mii de capele, locaşele elegante ale preoţilor, încungiurate de grădini ; o mulţime d-alte case, nu
259
https://biblioteca-digitala.ro
făceau nici o deosebire din aceste locuri mormîntale cu un mare oraş. Mai departe, urcînd coasta spre turnul arabilor, se vedea, ca în partea despre răsărit, sate mari şi burguri ce semănau că ţin de Alexandria.“
Noi vizitarăm coloana lui Pompei. Este de nouăzeci şi şase picioare de înălţime şi de douăzeci și opi picioare de circumferință ; de granit şi cu o capitulă, ce se crede că a fost făcută în altă epocă. Este rădicată de Dioclețian, în onoarea lui Ptolomeu. Se zice că este adusă de la Stena. Nu are scris pe faţă nici un nume. Numele de coloana lui Pompei i se dete în al XV-lea secol. Văzurăm două obelisce, din care unul este încă în picioare. Poporul îi dă nume de acul Cleopatrei. Neapărat că regina Cleopatra nu a putut să coasă cu astfel de ac. Aceste obelisce erau aşezale la palatul! lui Ptolomeu. Se zice că sunt făcute în timpul regelui Moeris. Băile Cleopatrei, tăiate în coasta de piatră a malului mărei, au două camere: apa din mare întră aice prin două porţi. Întrarea a trebuit să fie pe o scară ce cobora din sus şi se-nturna în dreapta, apoi în stinga. Noi, săpind asupra malului, aflarăm o potecă de mozaic ordinar care ducea cătrei băi. Opiniile călătorilor sunt deosebite întru aceasta, ceea ce face să nu fie prea sigure: unii cred că era o scorbură ca cele ce se allă în vecinătate ; alții că erau băi. Aceste două camere nu seamănă cu scorburile catacombelor, nu au cu ele nici o comunicaţie. După tradiţie. aici regina Cleopatra venea regulat să ia băi, în timpul verei, cu sclavele sale. Noi ne aflarăm aici pe la apusul soarelui. Suvenirile trecutului se înălţară în imaginaţia noastră. Seara era frumoasă, cerul senin, marea lină ; cele din urmă raze ale soarelui, apu-
260
https://biblioteca-digitala.ro
ind, vărsa pe faţa undelor torente de lumină de aur, de argint și de purpură. O rază de inspiraţie poetică, rămasă încă în fundul inimei, lumină un minut fruntea bardului călător. Cetitorii nu se vor supăra să citească citeva strofe de suvenirile ce recheamă aceste ruine.
I
Să stiim p-această stîncă, ce se pretede-n valuri! Aceste băi tâiete in lespezi de yranit
Recheamă o regină ce-n umnbr-acestor maluri Venca să răcorească al ei sin înflorit.
Vedeți această scară de dalbe mozaire Ce duce către băi ? Picioarele-i plăpinde călcat-au pe aice, Cind trupa vraţivasă de veryine finice lerihoene roze puneau sul paşii săi,
JI
Dar soarele se culcă... tăcere !... o femeie Apare-n acest loc!
Cosita-i volujtoasă, în aure, scinte”
Și briu-i scump răspindă torente dulci de foc.
Ca soarele în raze-i ea arde-n voluptate. O mantă de regină pe umeri riura ;
Iar albele ei sclare. de vise îmbătale, ''apete prețioase aştern în calea sa.
https://biblioteca-digitala.ro
262
Pe lespede de marmur cu aur poleite, Mantila-i purpuroasă se mişcă... a căzut,
Şi sclavele-i suave, ca vise înflorite, Formează impregiuru-i un cerc nestrăbătut,
Dar iată steaua dulce din umbră se rădică Pe urnedele-i scări
Şi razele-i tăcute răsfaţă-o. lor cosică
Şi albele lor sînuri cu dalbe sărutări.
Căci grupa cestor vergini, folatre, tinerele,
Prin valurile Hmpezi, prin raze, se juca,
Lucind ca vise dalbe ce-n nopți amari și grele Vin a ne înşela.
Pe albele tunici în flori d-argint cusute, Se sparge-al stelei foc,
Cind vesele, uitînde, în undele tăcute, Fecioarele se joc.
Dar aiba lor regină, cu genele umbroase,
P-o lespede-aurită, răpită şade-n dor.
„O dulce tinereţe ! o zile mult frumoase!
Nu-i oare cu putință s-opriţi al vostru zbor ?2*
Aşa vorbi regina. Din harpa-i aurită
Atrage cîntec dulce, curmat de dulci oftări ; lar vocea-i întristată, cu cîntecu-i unită, Lăsă să se auză aceste suspinări :
„În darn cerem să-nturne frumoasa tinereţe, Fatalei noastre sorţi !
Căci zilele umane sunt flori de frumuseţe
Născute în grădina neîmpăcatei morţi !
https://biblioteca-digitala.ro
Gh! cursul vieței trece cumutrece-o “sărutare -Aicea pe pămînt ! Putere, fericire şi-nume mindru, mare. 'Nu vor putea -să-mpuie la viermii din mormânt,
.O.floare se usucă de criveţe bătută ;
„Dar soarele cel dulce o poate-ntineri ;
lar tu, o vană umbră, odată abătută, Nu uei mai înflori!
„Dar undei frumusețea, a cării dulce rază Atita fermeca.
-Cât August niciodată n-a. vrut ca să mă vază,
De'frică să nu pice în fermecarea sa !
Şi upule mi-e puterea, averile-mi pompoase Şi populi-mi smeriţi.?
i voi gentile turme de inimi graţioase, Frumoşii mei iubiți ?
Ah ! toate-acele bunuri luciră-n dimineață D-un farmec strălucit ;
Dar la apusul zilei, a morţei tristă ceață Tata învălu"t"
Așa cintă regina și mina-i diafană, Pe marmuru-nflorit,
„C-un ac de aur mândru a scris: „O lume vană!... Şi-ndată o pierit.
Să ne înturnăm la alte obiecte. Vizitarăm asenenea insula Faros, În.această mică insulă se afla arul care întra în numărul celor şapte minuni ae lumei. Era un turm înalt de piatră albă cu nai multe etaje. Ptolomeiu uni această insulă cu 'antinentul printr-o șosea. Farul se făcu de Ptoomeiu Soter, prin arhitectul Sostrat. Piece eta-
263
https://biblioteca-digitala.ro
giu se strimta suind, și avea o galerie pe dinafară de jur împrejur. Se-zice că era înalt de o mie de coţi. Scări, făcute cu mare măiestrie, duceau în numeroasele lui apartamente. Se zice că chiar vitele mari ar fi putut să se urce pe acele scări, atita erau de bine făcute. În secolul al XII-lea mai rămăseseră o sută cincizeci coţi de zidire din acest far. Aici se întimplă o s-enă istorică ce merită a se spune. Regina Cleopatra, unită cu romanii în contra soţului și supușilor ei, întră odată în secret în apartamentele dictatorului Romei. Tot aici mai tîrziu, pe cînd Cleopatra se închisese în morminteie străbunilor ei, răspindind vorba înadins că a murit, Antoniu, părăsit de flotă, de armie, de amici, care acuma trecuseră în paftea lui Octaviu triumfător, se pătrunse cu sabia, dar nu muri încă pînă cînd nu cunosmu trădarea amantei sale. În deşert această regină voi să învingă pe Octaviu prin frumuseţea sa, acest din urmă hotărise să o înjuge la caru-i triumfător, întrind în Roma. Ea se ucise singură la 15 ale lui august, anul 30 de la era vulgară.
Astăzi nu se mai află hici o urmă din acest far. O mică fortereţă cu un mic far se află în locul unia din minunile lumei.
După moartea lui Alexandru, cetatea lui nu-și opri zborul dezvoltărei ei. Acest erou muri, pe cînd Asia îl admira ca om și îl adora ca pe un zeu la Babilon. Ţărina lui se aduse in Alexandria, unde se înmormintă cu mare pompă. Zece ani după fundarea Alexandriei, 321 ani înainte de Isus, Ptolomeiu Soter 'se duse în Siria, înaintea țărinei eroului, pe care căpitanii voiau să o înmorminteze în templul lui Joe.Amon. Ptolomeiu izbuti să aducă ţărina eroului in Alexandria. Un
264
https://biblioteca-digitala.ro
car măreț, coperit cu un pavilion aurit tras de șasezeci și patru de catiri, cu cununi de aur şi salbe cu pietre scumpe, întră în Alexandria, urmat d-o armie în doliu și un popor în lacrimi. Sub Alexandru, fiul Cleopatrei, acela ce ucise pe maică-sa; se fură cosciugul de aur cu ţărina lui Alexandru cel Mare. Strabon zice despre aceasta că ţărina eroului macedon, încă pe timpu-i, se afla în Alexandria, însă pusă într-un cosciug de sticlă, şi că cel intii cosciug fusase de aur; că un Ptolomeiu, surnumit Parisactus, îl furase, dar, gonit mai în urmă, această pradă i-a fost nefolosiloare. -
În al XV-lea se:ol, Leon Africnul încredinţă că mormiîntul lui Alexandru se află într-un templu “umos de Ptolomeiu Soter. că se vedea încă pe impul său și că chiar mahomelanii îl respectau. varmorul zice că l-a văzut la 1546, că se afla n mijlocul cetăţei, aproape de biserica Sintului Varcu. : -
Sub următorii lui Alexandru. cetatea lui prosxeră. Ptolomeiu Soter făcu acea şvoală vestită a Alexandrici, și de atunci această celate se făcu datria literilor si altarul ştiinţelor. Oamenii invăaţi si cu orice talent, din toate părţile lumei. se 'hemară aici: palatul regilor deveni, locaşul idei:or sublime. Școala Alexandriei era centrul tutuior învățătarilor fizice şi morale ale geniului omenasc. Ptolomeiu făcu și o bibliotecă foarte mare,
Şuoala însepu a slăbi sub următorii lui Ptolomeiu Soter şi slăbi cu totul: după ce romanii luară Egiptul, cei mai mulţi învăţaţi merseră la Roma. Bibliuteca se arse în parle,
Pentru îuliia oară Alexandria se subjugă de August după moartea lui Antoniu, trei sute unu
265
https://biblioteca-digitala.ro
ani de la zidirea ei. Locuitorii Atafahăriei se revoltară de mai multe-ori sub domnia romanilor. Caracala o lăsă odată în voia soldăţilor săi, ce despoiară, arseră şi uciseră pe locuitori. Dioclețian atacă Alexandria, dar abia o luă după luni de încungiurare. El dete ordin să se puie foc cetăţei şi voie soldaţilor să despoaie și să ucigă pe locuitori, " Lacuitorii Alexandriei erau oamenii cei. mai nestabili, turburători ca ebreii din Palestina, sub romani ; poate că regimul romanilor îi făcuse. astfel. O sscriscare a împăratului Adrian către canso-= lul Servius deseamnă foarte bine caracterul. lor. lată această scrisoare, ce ni se pare foarte interesantă :
„Scumpul meu Servius, am studiat foarte bine acest Egipt. ce-mi lăudau neincetat şi. l-am găsit uşor, nestabil, lesne a face orice zgomot. Cei. ce se închină lui Serapis. sunt creştini; cei ce se zic episcopi ai lui Crist sunt însă închinători ai lui Serapis ; mu este un singur şef de sinagogă ebreu, mici preoţi creştini, nici divini,. nici aruspici, nici scăldători cari să nu se închine acelui Serapis. Se zice incă cînd vine în Egipt patriarhul, că el însuși -se închină lui Serapis, alţii zic că lui Crist. Aici se află o viţă cle oameni făcuţi pe revolte, pe laude, pe înfruntări. Cetatea este îndestulată, avută, producătoare și nimeni nu este leneş. Se află mulţi ţesători de lină ; toţi au cite o meseria. Ologii, orhii. încă lucră; chiar ciuntiţii. fac. cite ceva... Facă Domnul ca cetatea lor să fie mai polită, căci este demnă și prin întregimea ei, şi prin întindere, a fi capitala a tot Egiptului. Am dat tot ce mi-au cerut, am. dat vechile ei privilege, am adăogat chiar altele mai noi, ca să fac pe locuitori să binecuvinte timpul de. astăzi. Dar abia am ie-
266
https://biblioteca-digitala.ro
it din cetate. şi tot fclul de vorbe neplăcute răsiindiseră asupra fiului meu Verus; poţi să-ţi înhipuieşti lesne ce au zis despre Antinoul. Le »oftesc să se hrănească cu găinele lor, pe care le ac să nască intr-un chip pe care ruşinea mă »preşte a spune aici. Ţi-am trimis vasele cu feluvite fețe ce mi s-au dat de preoţii templului şi care le vei lua dumneata și cu sora mea. Doresc ca să le întrebuinţezi cu convivii în zile de sărbători. la seama însă ca africanul nostru să nu le întrebuinţeze prea mult.“
Mai tirziu, Alexandria se făcu locașul certelor religioase. Cind sosiră arabii, locuitorii de aici, ce se dezbinară între ei, îi priimiră cu mulţumire, dar garnizoana Alexandriei se apără bărbăteşte. Cetatea căzu însă sub sabia lui Amru. Mai pe urmă. Constantin al II-lea, împăratul Orientului, trimise o flotă lui Manuel, să între în portul -Alexandriei, să o ia ; dar Amru veni iar cu arabii lui, bătu cetatea, o luă şi ordină să o arză.
Biblioteca cea vestită se arse, din ordinul lui Amru, încă de la cea dintii luare. Oarecine, întrebiînd pe acest general sălbatec, dacă trebuie să o arză sau să o cruţe, el răspunse că „dacă în cărțile ei se află lucruri neprevăzute de Coran, această bibliotecă este pe prisos; dacă se află însă lucruri în contra Coranului, este pericoloasă“. Atunci se arse cu totul,
'O scrisoare despre Alexandria a lui Amru către califul Omar, stăpînul său, nu este fără interes în aceasta. lată coprinderea ei:
1 Acest Antinou era favoritul lui Adrian. E] se înecă pe cînd era în Egipt. și Adrian ce îl plinse mult timp, zidi o cetate căreia îi dete numele lui. Se văd încă urmele acelei cetăţi (n.a.).
24 — Călătorii — vol. I — D. Bolintineanu 207 U
https://biblioteca-digitala.ro
„Am luat cetatea despre mare. Este foarte întinsă și plină de minunate lucruri, pe care îmi este cu neputinţă să le înşir. Se află aici patru mii paJate ; patru mii băi; patru mii comedieni; pa1ruzeci mii ebrei ce plătesc tribut; patru sute teatruri, circuri sau monumente publice ; o mie două sute grădini etc., etc.“
Sub arabi, Alexandria începu să reînflorească ; Ahmet-Ben-Tulun, ocoli cu ziduri partea cetăţei locuită. Pe la 1234 se făcură fortificațiile ce se văd astăzi. De atunci Alexandria impărţi soarta ei cu Egiptul întreg.
Cetatea de astăzi este așezată spre nordul celei vechi, populaţia ei se urcă la treizeci şi cinci mii locuitori, cei mai mulţi mahometani, apoi copţi, greci şi o adunătură de oameni din toate naţiunile Europei, cunoszuţi sub nume de franci. Cetatea are o fizionomie originală. În caşticrul francilor, aproape de mare, este o piaţă foarte întinsă, hotărită din toate părţile prin case mari ca nişte palate. Aici călătorul se crede într-o cetate europeană. Mulţime de dughene, după forma velor din Europa, ospătării mari, trăsuri elegante, dame în costum european se văd aici ; însă prinirc acestea apar locuitorii păminteni cu turbane şi cămăși albastre ; femei cu mantale negre şi cu măsci la faţă“ aceste din urmă îţi aduc aminte că nu te afli în Europa. Cămilele încărcate, ce circulă neîncetat pe strade, dromaderii ce alearsă, asinii ce aici te poartă în spinare cu repegiune și ușurință se amestecă cu obiectele ce-i aduc aminte de datinele Europei și compun un cadru încîntător.
Toate casele sunt de piatră, cu mai multe etaje şi cu terase. Citeva strade sunt drepte şi curate,
268
https://biblioteca-digitala.ro
Mai multe grădini se află în vecinătăţile cetăţei, unde ochii se îndreaptă cu plăcere, atraşi de păduriie de curmali, ai căror arbori se înalță cu mîndrie în forma coloanelor antice.
În cetate se află două movile de pămînt, făcute de mină de om și pe care s-a zidit cîte o fortereţă. Cea despre nord se cheamă de străini Movila lui Napoleon, iar pe limba arabă Komcl-Di (movila cocoșului) ; ceaaltă, numită Cafareli, după numele general!ului francez, mori la St. Ioan D'Acra. Multi cred că aceste movile se rărli-ară într-o singură noapte de soldaţii lui Buonaparte, pe cînd francezii ocupară Egiptul, dar este » fabulă.
Astăzi Alexandria este un întrepozit de comarciu cu Indiile. Este, zice un scriitor, poarta tutulor mărfurilor ce ins din Egipt pentru Mediterana... Portul ei este iotdauna plin de vase sub bandicre nenumărate.
Alexandria nu este aşezată pe Delta, ci pe n limbă a desertului Africei. De aceea și ţărmul ei este nisipos. pe cînd pămintul deltei este negru «i roditor. Cetatea are comunicaţie cu Nilul printr-un canal numit Mahmudie, ce făcu sau repară Meheme! Ali şi care incepe din lacul ce se numeşte Portu! vechi. Nilul varsă în canal apele-i de prisos: vasele din mare nu întră într-însul. Canalul merge pină la malurile lacului Mareotis, de acolo se întoarce spre est, trece spre lazul Etcu, pe lîngă satul Alfech şi se aruncă în Mil. Cind apele Nilului sunt scăzute, canalul nu este navigabil, dar îndată ce se rădică, începe plutirea bărcilor mari, Acest canal a costat mai multe milioane de lei:la faerea lui, mulţime de oameni morţi, precum şi lacrimile și blestemele celor ce lucrau prin silă. Un alt canal mai mic îl hrăneşte din apele sele.
269
https://biblioteca-digitala.ro
Folosul ce aducea aceste canale a scăzut astăzi, de cînd s-a făcut o cale de fier de la Alexandria Ja Nil. Mai tirziu vom vorbi despre aceasta.
În vecinătăţile Alexandriei, vizitarăm două grădini destul de frumoase : una'a patriarhiei armene, cealaltă a unui bei turc, pe malul canalului. La această din urmă grădină, publicul este priimit să o viziteze ; in mijlocul ei se află o casă, cu un rezde-chaussce !. Călăuzul nostru ne învită să o vizităm. Noi socoteam că o să fie un grajd. Păreţii ei zidiţi pe dinafară din fărimături de stinci, neregulat, nu deşteaptă curiozitatea privitorului. Intrînd înuntru, ne prinse mare mirare să aflăm un apartament regal : gustul, luxul, eleganța domneau pretutindeni. |
Satul de căpetenie, unde locuitorii bogaţi din Aiexandria petrec zilele verei, este Ramle.
Dacă ne vom înturna în cetate să vizităm monumentele de astăzi, nu vom afla lucruri măreţe> geamii vestite prin arhitectura arabă nu se află aici, ca la Cair. Biserica grecilor cea nouă este un monument, prin mărimea ei, nu însă prin arhitectură. Aci este și o casă de şcoală foarte întinsă, Biserica și şcoala sunt făcute cu ajutorul neguţătorilor greci,
Călugării greci ne spuseră că în locul unde se află biserica a fost în vechime biblioteca Alexandriei ; dar fiindcă sunt o mie de păreri întru aceasta, noi o lăsăm să treacă. Tot acesti călugări ne spuseră că, de s-ar fi păstrat pînă astăzi cărţile acei biblioteci, ştiinţele geniului omenesc ar. fi fost mult mai naintete, lucru la care nu eram cu totul de părerea călugărilor, pentru că Strabon
1 Parterul unei clădiri (fr.) (n.e.). "270
https://biblioteca-digitala.ro
fuse unul din bibiiotecari, şi de ar fi fost ceva ce cunosc astăzi ştiinţeie, ei ar fi vorbit în cărţile lui, precum asemenea ne-ar fi spus și alţi bibliotecari însemnați, fiecare in specialitatea lui, ei cari au lăsat scrieri dupe dinșşii.
În Alexandria, căldurile sunt mari în zilele cînd suflă vîntul din deșerie. Seara și noaptea, fără să fie răcoroase, sunt umede : o rouă mare cade aici ; dacă ai umblat citeva minute afară din casă, noaptea, întrind, vestminiele se află ude, astfel înciîţ ar crede zineva că ai umblat prin ploaie. Această rouă este periculoasă ; rareori locuitorii ies seara, În Alexandria, ca şi în Cair şi alte ţinuturi ale acestei ţări, este o epidemie supărătoare, boala ochilor ; mulţime de oameni au ochii roşii; unii stricaţi, alţii sunt cu totul orbi. Cînd vom ajunge la articolul despre Cair, vom vorbi mai prelung de aceasta.
Aici se află rezidența consulilor tutulor puterilor streine, pină şi un consul român. Acest din urmă s-a improvizat fără voia lui. Cind merserăm la poliţie să ne vizeze pasportul, ne zise să ne ducem mai întii la consulul nostru.
Iată cum merge lucrul:
' În Alexandria se află o mulțime de ebrei, oameni și femei cu pretenţie la naționalitatea română. Ei sunt ebrei poioni, goniţi din Rusia, veniţi în Moldova sau în Valahia, siliţi şi de aici să treacă în Turcia ; unii sunt chiar născuţi în Principate şi veniţi aici după speculaţii rușinoase cu femei ce uneitesc o meserie înjositoare. Cei mai mulţi nu ştiu bine să vorbească limba noastră. Înaintea rezbelului, toţi acesti oameni se aflau sub protecţia consulului rusesc. După ce începu rezbelul, fiindcă toţi supuşii ruşi trebuiau să plece, ebreii se dară de români curaţi şi, în această cualitate, cerură pro-
271
https://biblioteca-digitala.ro
tecţia consulului austriac. Dar se vede că purtaroa lor nu plăcu acelui consul, cări peste c'teva zile îi lepădă de sub a lui protecţie. Politia !o-ală numi atunci un ebreu dintre dinșii, cu care să se înteieagă în pricinie lor. Acest ebreu îsi date nume:e de consul român, însușindu-şi dreptul de a viza pasporturi. Se înțelege că noi nu ne duserăm să ne vizeze pasporturile.
Aceste fapte nu sunt cunoscute de autorităţile din Moldova și Valahia și suntem siguri că vor face punere la cale, cînd le vor afla, spre a înceta această uzurpare a numelui de român. În Alexandria, cînd -ineva voieste să zică că cutare femeie cste degradată, zice că este ca o română: �'C'est Valaque“.
Nu vom părăsi Alexandria. fără a vorhi de suvenirile glorioase și totdeodată dureroase cu care armia lui Buonaparte a tipărit marșul ei în această ţară depărtată.
În anul 1798, iulie 3, armia franceză, condusă de Puonaparle, debarcă pe coasta Egirtului; ărmia cea mare stătu pe flotă încă; dar tei mii șase sule soldaţi debarcă la Marabut, aproape de vechiul port Cibotis. Kleber cra cu ei și se răni în cel dintîi atac, pe cînd voia să se urce pe zidurile cetăţei. Gencralul Manum se răni în șase locuri, dar pătrunse cu o mică coloană, cel întii, pe poa'ta Alexandriei, despre locul unde se află coloana lui Pompri. Generaiul Von sparse poarta despre Rozcta. În citeva ore, francezii luară Alexandria și toate punturile fortificate.
Locuitorii capitulară.
A doua zi, Buonaparte pubiică o proclamaţie către locuitorii Egiptului, prin care se da de binevoitor al sultanului și al locuitorilor din Egipt,
212
https://biblioteca-digitala.ro
declarind că pentru binele lor vine să-i scape de despotismul mamelucilor.
Cine nu cunoaște faptele glorioase ale acestei armii în Egipt precum şi nefericirile ce încercă aici ?
Această armie, după ce luă Egiptul și fărimă puterea mamelucilor, fu silită să se întoarne în Franţa. Garnizoana din Cair de cinci mii oameni, năbuşită de o mare armie otomană şi de populaţia fanatică de aici, întăritată în contra francezilor de anglezi, subscrise condiţii ce le da ocazia să se întoarne în Franţa. La 2 septembre, francezii capitulară și peste citeva zile se îmbarcară pe vase engleze, care îi duseră în Franța. --
https://biblioteca-digitala.ro
