Abia se formă foile,

A morții mână rece

Pe fruntea sa cea tânără

Cu răsfățare trece. 

Își pierde frăgezimile

Și splendida coloare; 

Îngheață, piere repede

Surâsu-i, dulcea floare. 

În darn înturnă fețele

Cătând la raza vieții,

La sărutarea soarelui,

La roua dimineții; 

La grațioase aure

Ce-l lasă-n întristare

Și nu-i rejună zilele

Cu dulcea lor suflare. 

În line horuri fluturii

Plutesc pe lângă sine,

Dar nu-i culege lacrima

Cu sărutări divine. 

Iar viermele mormântului

Al său crud mire pare;

Îi soarbe restul zilelor

Cu rece sărutare.