Astfel este soarta verginei Daciei!

Vine cununată de farmec ceresc,

Dar abia cu roze grațiile pletesc, 

Florile juniei, 

Și plăpânda-i frunte se pleacă pe dor.

Sufletul ei pierde cerescul tezaur

Cum pierd flutureii grațiosul aur 

Din aripa lor. 

Omul cu frumoasă, nobilă gândire,

Nu culege dulce sărutarea sa;

Sufletele sclave, fără de mărire,

Viață, poezie, crud îi vor seca.