În țări străine și-au scuturat

Anii mei tineri florile june;

Ochii cu lacrimi d-amărăciune

Zilele toate le-au salutat! 

În darn speranța viselor line

Mi-arată cupa cu dezmierdări,

Aceste roze de desfătări

Pălesc în umbra țării străine. 

Sufletu-mi cade zdrobit de dor,

Și-a rănii plantă vindecătoare

Nu se va naște l-al vieții soare

Nici chiar în noaptea din viitor. 

Viermele rupt-a la rădăcină

Floarea ce cade către pământ,

Și s-o renască pe-al ei mormânt

Nu mai e-n viață nici o lumină.