Nor ce treci făr' de țintire!

Eu ca tine sunt străin;

Tu verși ploaie și mugire,

Eu vărs lacrimi și suspin. 

Tu dorești întinsa mare

Dintru care te-ai născut; 

Eu suspin cu nerăbdare

După țara ce-am pierdut. 

Prin eterul cu flori d-aur

Tu ferice rătăcești,

Poți să verși al tău tezaur

Pe tărâmul ce dorești. 

Eu în locuri tot străine

Număr anii ce grăbesc;

Nu pot face nici un bine,

Țării mele ce doresc. 

De vei merge colo-n țară,

Spune celor ce-i vedea

Că-n durere crud,-amară

Se consumă viața mea. 

Iar nu spune trista știre

Dragei mele, fraged crin,

Ei să-i spui că-n fericire

Viața-mi fuge, dulce, lin!