În aurora timpului,

În zile mai senine,

Nu cunoscuseși fiarele

Popoarelor străine. 

Pe malurile fragede

Creșteau flori parfumate,

Eroi și blânde vergine,

De grații cununate. 

Iar undele cu vasele

Se-ncununau voioase

Ca valurile câmpului

Cu flori primăvăroase. 

Când armele străinilor

Tunau p-a ta câmpie,

În vijelia luptelor

Tu tresăreai c-urgie. 

Sub undele sălbatice

Sorbeai tu hoarde rele;

Cu sânge, cu cadavere

Curau undele tele. 

Atunci și fiii patriei

Strigau cu flăcărare

„A noastră-i vechea Dunăre

Și dalba-i apărare!”