P-ale tele valuri azi ca altădată,

Cresc flăcăi, fecioare, flori frumoase cresc,

Dar flăcăii pleacă fruntea durerată,

Verginele varsă lacrimă-nfocată,

Florile născute se și veștejesc. 

Vasele se leagăn peste valuri, line.

Dar cu fericire nu le pot vedea,

Căci aceste vase toate sunt străine

Și tot pare-n lacrimi la vederea mea! 

Astăzi ca-n vechime, când p-aceste maluri

Armele străine tună când și când,

Tu tresări pe patu-ți, volvori spumegând,

Sânge și cadaveri râuri printre valuri. 

Dar prin toate-aceste feluri de popoare

Ce pe lata-ți față când și când combat,

Fiii României în deșert îi cat,

În deșert îi cheamă vocea cea d-onoare.