Oriunde vei merge să calci, o, tirane,

Să calci p-un cadaver și-n visu-ți să-l vezi,

Să strângi tu în mâna-ți tot mâini diafane

Și orice ți-o spune tu toate să crezi.

Să-ți arză plămânii d-o sete adâncă

Și apă, tirane, să nu poți să bei,

Să simți totdauna asupră-ți o stâncă,

Să-nclini a ta frunte la cine nu vrei.

Să nu se cunoască ce bine vei face!

Să plângi! însă lacrimi să nu poți vărsa,

Și orice dorință, și orice-ți va place

Să nu poți, tirane, să nu poți gusta! 

Să crezi că ești geniu, să ai zile multe

Și toți ai tăi moară; iar tu să trăiești!

Și vorba ta nimeni să nu o asculte,

Nimic să-ți mai placă, nimic să dorești!