Așa vorbi bătrâna

Și Mihnea tremură.

Iar naiba, ce fântâna

O soarbe într-o clipă

Și tot de sete țipă,

La dreapta lui zbură. 

El are cap de taur

Și gheară de strigoi.

Și coada-i de balaur,

Și geme cu turbare

Când baba tristă pare;

Iar coada-i stă vulvoi. 

Iar nagodele ³ -urâte

Ca un mistreț la cap,

Cu lungi și strâmbe râte

Cu care de pe stâncă

Râm marea cea adâncă

Și lumea nu le-ncap; 

Și șase legioane

De diavoli blestemați

Treceau ca turbilioane ⁴

De flăcări infernale,

Călări toți pe cavale ⁵

Cu perii vulvoiați. 

Și mii de mii de spaime

Veneau din iad râzând

Pe Mihnea să defaime,

Căci astfel baba are

Mijloc de răzbunare

Pe mort nesupărând.