Când lampa se stinge la negrul mormânt

Atinsă de aripi, suflată de vânt;

Când buha se plânge prin triste suspine;

Când răii fac planuri cum au a reține

În barbare lanțuri poporul gemând;

Când demoni și spaime pe munți se adună

De urlă la stele, la nori și la lună,

Într-una din peșteri, în munte râpos,

Un om oarecare intră curajos.