În peșterea Carpaților

O oară și mai bine

Vezi templul pacinaților ²

Ce cade în ruine. 

Aci se fac misterele

De babe blestemate,

Ce scot la morți arterele

Și hârcele uscate. 

Aci se fierb și oasele

În vase aurite, 

Aci s-adun frumoasele

Când nu mai sunt dorite. 

O flacără misterică

Dă palidă lumină;

Iar stâlpii în biserică

Păreau că se înclină. 

Și liliecii nopților

Ce au aicea locul,

Ascunși în hârca morților,

Umblau să stingă focul. 

O babă, ce oroarele

Uscaseră în lume,

Tot răscolea vulvoarele,

Șoptind încet un nume.