În dumbrăvi poetici, în bazin săpat

În granit cu fețe,

Se scălda frumoasa fie de-mpărat

Cu-ale sale sclave rari în frumusețe.

Soarele se culcă în aburi de rubin

Și se varsă dulce

Pe-ale lor cosițe ce nundează lin ;

Apa-n bobișoare, p-al lor fraged sin,

Ca roua-n crini luce.

Peste-ai lor albi umeri, care strălucesc

Sub a lor ninsoare,

Grațioase roze repede-nfloresc

Și lucesc la soare.

Sclavele domniței par în acest loc

Asfel cum pe mare,

Printr-al lunei pline brîu voios de foc,

Miriade raze scînteie, se joc

Fără de-ncetare.

Dar un zmeu sosește p-un fugar spumos,

Întră prin grădină ;

Caută din dosul unui pom stufos

Sclavele frumoase ce se joc voios

Cu-alba lor regină.

Ochii lui se lasă pe regina lor

Și-ai săi ochi se-ncîntă ;

Dupe cal coboară și pășește-ușor.

Stă, privește,-ascult și, c-un iute zbor,

Pe bazin s-avîntă.