Zmeul încalecă, fuge cu vergura,

Fuge pe vale ;

Calu-i se turbură ; zboară, se spumegă,

Mușcă-n zabale.

Zmeu-îi ia frînele, repede-i sîngeră

Coasta spumoasă ;

Calu-i se-naripă, fuge ca negura

Vijelioasă,

Cerul se scutură, munții se leagănă...

Brazii săltară,

Cerul cu stelele, brazii cu stîncele

Se confundară.

Văile murmură, frunzele freamătă,

Aerul sună :

Pletele verginei, sparte, sub aure

Scîntei la lună.

Însă la peștera stîncilor alpice

Calul atinge ;

Sforăie, nichează. Zmeul cu vergura

'N umbră se stinge.