S-a citit în Siècle, hava diș franțuz,

Un articol mare, articol ursuz,

Scris de a ta mână foarte celebie.

Tu zici că românii sunt în barbarie

Sunt haini cu totul și mai habitir

Chiar decât felahii cei de la Misir,

Căci gonesc evreii din acele părți

Și le stric la havre și le ard la cărți.

Bre! Credeți voi poate ca s-aveți în har

Politice drepturi printr-un harmazar,

Se fiți bei acolo cum nu s-a văzut

Și aceste toate pentru-un împrumut!

Dar se poate-acolo drepturi s-aveți voi

Când aceste drepturi nu le-avem nici noi?

Voi la țara-aceea încă mai aveți 

Havre și cu dânșii încă o duceți,

Iar noi musulmanii n-avem nici geamii,

NU ne lasă-n țară fără chezășii.

Și cu toate-acestea pentru acest drept 

S-au luptat cinci veacuri cu noi pept la pept.

Și voi iaudii, fără de cavga,

Ați grezut d-a gata să mâncați halva?

Că-or să dea țara lor la iandii

Numai ca să treacă de mari celebi

În gazeta voastră cea cu marafet?

Ama cap la tine? Alah! Mahamet!

Ceea ce vor francii este zefzeclîc

Căci ei nu dau țara acești vlahi Bogdani

Decât cu-arma în mână, iară nu pe bani!

Mâne o să cereți chiar și la Stambul

Politice drepturi nefiind destul.

Să vedem acolo dintre iandii

Venind să ne zică: Cusum! Celebii!

Ca să le dăm drepturi, apoi mașata

Cu cilibilicu să fim ciulama!

Să vezi iandii printre musulmani

Pași, veziri ba încă și chiar șadrazami!

Taman! Tot atât ar fi să chemăm

Pe moscovi și țara placintă s-o dăm!

Musulmanii și vlahii nu sunt cilibii,

Cu prețul a se vinde către iandii!

Iată ce îți zicem, o, mare vechil,

În mehtupul nostru și-n al nostru stil.

Și dacă în țară ți-am zis vro câtiva

Că au țara-a vinde, o, vechil pașa,

Să nu crezi nimica, căci acei români

Fac zefuri cu tine și sunt mari ciapcâni!