Veneticii

În Menadele. Satire, politice, sociale. București: Librăria Löbel&Poper, 1870.
Opere, vol. 3.

Trecură peste țară în timpii dinainte,

Oștiri streine, turcii, tătari, și morminte

Lăsară aici. Polonii, maghiarii au trecut,

Dar ei atâtea rele în țara n-au făcut.

Cât fac azi veneticii, neputând să trăiască

În țara lor și află în țara românească

O partie. Căminul le se deschide lor,

Și patul nunții dulce, și casnicul amor,

Și ei cu îndurare primiți de slabi români,

Pe țară și pe casă se fac aici stăpâni.

De unde-acestă iarbă coruptă și ingrată

Veni ca să înece o țară neatârnată

Și nobila martiră a orpitalității?

Dintr-înșii izvorăște pârâul nedreptății,

Corupții, trădării și tristei umilinți.

Vedeți aceste triste și palide credinți.

Ce fac din fiecare să nege ce-i moral

Șin interesul public la acel personal.

Cinci posturi nu ajunge la unul și hrăpirea,

Trădarea și minciuna, calomnia, lovirea,

Ei le întrebuințează, p-ai Românii fii

Să-i pearză, înalță case și cumpără moșii

Din prăzi și ei nu află la lege pedepsire

Și turme blestemate de sclavi cu umilire

Se fac lor instrumente să-omoare pe români.

Și din aceste bande se fac țării stăpâni.

Așa vândură țara la bande ebree.

O, Doamen! Azi românul, mai slab ca o femeie,

Își vede a sa țară, pământul lui iubit,

Robit și el o slugă la cel ce-a sprijinit.

Și inima lui moartă, de țară nu mai bate,

Nu poate să supuie nici brațe dezarmate.

Arabii dispărură sub mamelușii sclavi.

Româi, fiii țării, deși odată bravi,

Căzură fără luptă sub jugul ce Grecia

Le puseră prin datini și-omoară România.

Acest venin viază chiar azi ascuns în flori,

Și face slăbiciunea acestor servitori,

Ce învățați să fie robi la streini în țară

S-agață cu furoare d-ale lor crude feare.

Când vede veneticii pălește și se pleacă.

O, fii ce sciți! Când sciții în mari războaie pleacă,

Lăsară sclavii-acasă. Acești slcavi venetici

Umplură de mirare credințele antici.

Se fac stăpâni pe case, familii, și când vin

Stăpânii, ies la luptă. Un scit de viață plin

Le zice tuturora: — „Acești robi sunt dedați

Cu biciul, nu cu arma, cu biciul în ei dați.”

Când scalvii vedeau biciul, ei pleacă capul lor.

Așa și veneticii trădează acest popor.

Share on Twitter Share on Facebook