În cetatea veche ungurii-au rămas

Și-n plăceri molateci inimile las.

Într-o noapte tristă, într-o sărbătoare,

Ei înșeală dulce grija gânditoare.

Viața, dezbrăcată d-ale ei dureri,

Cură pentru dânșii plină de plăceri.

Dar p-atunci românii cu cel călcător

Nu beau dintr-o cupă viața țării lor.

P-a fecioarei frunte, aste sărbători

Nu puneau plăpânde și suave flori.