Noaptea trece lină. Stelele voioase

Scutură în aer coamele-auroase.

Dar pe lungul apei, pe costiș întins,

Miriade fucuri ungurii-au aprins.

Ei cu fericire somnul dulce cată

Și de line vise, sufletul îmbată.

Mai departe caii nechează duios;

Codru după codru sună zgomotos.

Dar sud codru-i mândru, regele maghiar

Cheamă cavalerii și le zice-amar:

— „Mâine domnul Mircea la bătaie vine,

Cu-ale sale cete de tâlhari ca sine!

Este timp s-aducem la îndeplinire

Prin o nouă luptă planul de mărire,

Plan pe care regii marelui popor

A-ntărit cu viața, cu sângele lor.

Până unde Istrul să aruncă-n mare

Totul să se plece armelor maghiare!”