Doi trimiși de unguri la Ștefan sosesc.

— „Doamne! Toți creștinii azi te fericesc.

Dar, ilustre Ștefan, toți se roagă ție,

Pentru robii voștri prinși în bătălie...”

Astfel zic trimișii. Dar Ștefan cel Mare

Iată cum răspunde plin de turburare

— „La vecinii noștri prăzi noi nu cătăm,

Însă când ne calcă, știm să ne-apărăm.

Nu-i în datul nostru cruda tiranie,

Dar un aspru-exemplu am voit să fie.

Din această faptă naște-vor dumbrave

Ce-ar vorbi prin veacuri d-armele moldave...

Noi scriem istoria nu pe cărți ce pier,

Ci pe frunți de popoli cu paloș de fier!”