Fericire-adevărată

Este a se mulțumi

Cu ursita ne-mpăcată,

Orișicare ea ar fi.

Fericit e cel ce știe

Pentru țară a muri!

Mai curând mort vrând să fie

Decât rob a viețui.

Fericit e cel ce-n lume,

Fără de a fi roșit,

Poate încă a ne spune

Cu mândrie: sunt cinstit!

Muritori, gândiți la moarte!

Strigă orele ce zbor

Și nu uită să ne poarte

Viața pe aripa lor!

În mormânt ce-ți folosește

Aurul ce-ai aduna?

Și în lume cât trăiește

Cine-i sigur a-l păstra,

Dacă însuși el se-nturnă

Către muma lui pământ,

Dacă toate au la urmă

Rezultatul un mormânt?

Fală,-onoare și virtute

Singure mai dăinuiesc.

Faptele mari și plăcute

Urma noastră o vestesc.