Tu ești o ferice floare

Ce în câmpul morții crești

Pururea surâzătoare,

Dorurile lecuiești. 

Între cei rămași în viață

Și-ntre cei ce nu mai sânt,

Tu reverși o dulce ceață,

Tu ascunzi al lor mormânt. 

Ca o mână înflorită

Lacrimile ștergi plăcut

Și durerea infinită

O gonești către trecut. 

Dar cu tine, orice rele,

Orice bunuri se topesc

Și pe urma fugii tele,

Noi dorințe înfloresc. 

În durerea lui amorul

Te consultă multe ori;

Tu îi vindeci dulce dorul

Cu-ale tele triste flori. 

Și când vinul se revarsă,

Când ospeții dănțuiesc,

Sânul tău pe lume varsă

Un parfum dumnezeiesc.