Vedeți acele măgure

Înalte, furtunoase?

Acolo cugetările

Sunt libere, frumoase. 

De-acolo căutările

Cuprind vechea Dacie,

Colonia romanilor

Ce piere sub robie. 

Acolo-n vârful stâncilor

O cugetare dulce

Ca fața junei vergine

În umbră îmi străluce: 

— „Aceste țări eroice

Pot să se dezrobească

Și numele românilor

De fală să lucească!” 

Dar coborând din măgură

Să merg în valea mare,

Fecioara dulce, candidă,

Stă, râde și dispare. 

Revin' bălaie vergină

Cu coame plăvioare,

Și-arată calea-n negură

Acestor dragi popoare.