Stinsu-s-a timpul desfătător

Când printre horul de dulci fecioare

Cu frumusețea strălucitoare

Treceai în lume, umbră ce-ador! 

D-acum-nainte, vai! niciodată

Nici o ființă nu va putea,

Aici în lume, o, dulcea, mea,

Să-ți vază fața ta adorată!

Ca din dormire azi mă deștept,

Mi-aduc aminte vorbele tele,

Cu ochii umezi de lăcrimele,

Mi-ai zis: „În ceruri eu te aștept!

În ceruri poate să se unească

Umbrele noastre, o, dragul meu!”

D-atunci în lume, drag aștept eu

Aceste vorbe să se-mplinească.

O, timp, repede caru-ți fugos,

Răpește-mi viața fără plăcere.

Sufletu-mi geme plin de durere,

Ia-mă pe caru-ți alunecos!