Precum se varsă norul în unde gemătoare

Cînd este foarte greu,

Asemenea în cînturi amari și plîngătoare,

Și inima zdrobită revarsă dorul său.

De ce pe-această lume lucește încă soare ?

De ce pămîntul are atîtea dalbe flori,

Cînd sub a ei durere, vai ! inima mea moare,

Și varsă lungi plînsori ?

Din toate aste zile d-amor și de plăcere

Ce peste lume zbor,

Nici una pentru mine s-aline-a mea durere ?

Ce ? Sub amărăciune eu trebuie să rnor ?

O, zile de plăcere, d-amor, de fericire,

Ce mă-mbătați d-un fermec ceresc, necunoscut,

Ce atrăgeați din sînu-i dulci valuri de iubire,

Ce oare v-ați făcut ?

Îmi pare că-i acolo, ca dulcea dimineață

Frumoasă surîzînd,

Că văz suava-i coamă ca o cerească ceață

Schimbînd cerești săruturi cu umăru-i albind.

C-auz cîteodată în vîntul ce se duce,

A sa frumoasă voce ce dulci dorinți congior

Și vorbe amoroase ce dau un farmec dulce

Plăcerilor d-amor.

O, sînte mesagere, voi, viziuni ce-amorul

Revarsă drăgălaș,

Nu mai veniți la mine ! De cum luați voi zborul

Și mă lăsați, mai negru îmi pare ast locaș !