Mergeam pe căi sălbatice,

Cătam adăpostire;

Iar fantasme lunatice

Râdeau p-o monastire. 

Lătra departe câinele

La duhuri neguroase,

Scoteau din groapă mâinile

Scheletele hidoase. 

Pe munți, regina nopților

Păruse gălbenindă,

Așa cum fruntea morților

Se vede suferindă. 

Atunci trecură ielele

De mâini în horă prinse; 

Ș-un abur toate stelele

Îndată le cuprinse. 

Țipa în sânul norilor

Vulturi cu grele pene.

Și vuietul prigorilor

Se auzea alene. 

Un fulger!... Norul fumegă;

Iar tunetul răspunde,

Și ploaia cade, spumegă

În turburoase unde. 

Apoi s-aud răsunete

De vaiete, suspine;

Înspăimântat de tunete,

Un mort veni spre mine. 

În prejmul monastirelor,

Umblând, mă rătăcisem;

La locul cimitirelor

Văzui că mă oprisem.