Porumbiță întristată!

Eu ca tine sunt străin,

Și-ntr-o țară depărtată

Tu cânți tristă, eu suspin!

Însă tu ai aripioare,

Poți te-ntoarce când vei vrea;

Iar eu plâng în închisoare

După dulcea țara mea!

Tu ai poate-o sorioară

Ce te cheamă ne-ncetat;

Iar eu am o drăgușoară

Ce în lacrimi am lăsat.

Însă tu ai aripioare,

Poți te-ntoarce când vei vrea,

Iar eu gem în închisoare

După mândrulița mea!

Zboară, pasăre curată!

Și te-ntoarnă-n țara ta:

Iar eu, floare aruncată

Pe alt țărm, mă voi usca!