În toată ora mică măcinat

De cai ce duc mereu la cimitir

Eu ție, Doamne, des m-am închinat

Din palme ridicându-ți un potir.

Cu fruntea aruncată către cer

Un sac de osanale ți-am trimis

Că mi-aperi în talazele de ger

Merindele de stele și de vis.

În carnea-mi răvășită peste ani

Tu mare și cărunt ai zăbovit

Și-n pleava de ferigă și golani

Deasupra m-ai purtat, neistovit.

Eu robul unui lut nemângâiat

În suflet te amestec și te cresc,

Dă-mi arcul de arhangheli ferecat

Pe demoni în grumaz să-i nimeresc.