— „O, pentru ce, poete, în cânturile tale

Tu plângi această țară în care te-ai format?

Și florilor ce crește în astă verde vale

Le spui cu ochii-n lacrimi că iarna-a-naintat? 

Dar ce lipsește oare acestor țări frumoase?

Nu vezi locuitorii cât sunt de mulțumiți?

Că nimeni nu se plânge de zile dureroase

Ș-aceasta dovedește că ei sunt fericiți. 

Când plângi această țară tu ești în amăgire;

Legi, arte, instituții în sânu-i înfloresc;

Tot ce chezășuiește o dulce fericire,

O dulce-ndestulare, nimica nu lipsesc.” 

— „Nimica nu lipsește din câte zici tu mie,

Aici pământul nostru e binecuvântat,

El varsă râuri d-aur; dar îți voi spune ție

Lipsește libertatea, și tot e întristat.”