Vai! Un foc mă arde! Ard și tremur eu!

Ca un crin în vânturi saltă pieptul meu.

Ochii-mi varsă lacrimi și totdeodată

Razele-aurorii în față-mi se-arată.

Cugetele mele sunt ca niște nori

Și totdeodată ca dulcile zori.

Blestem muritorii ș-ale lor suspine

Și totdeodată aflu toate bine,

Când pe carul morții eu voiesc să zbor,

Când găsesc că viața e numai amor.

Și cu toate astea dorul meu cel mare,

Dulcea mea l-ar stinge cu o sărutare.