Începe carnavalul! și-n salele bogate

Se cerc artiști și muzici plăceri mai noi s-arate,

În nouă veselii!

O! ce de griji acuma la nouă toalete!

Ce visuri dulci, frumoase, în junele cochete!

Ce mii de bucurii!

Fetița tot visează la flori, l-a ei ghirlantă,

La gaza cea subțire, la rochia-i elegantă

Și la ai ei cercei;

Gândește la răspunsuri, la grații, la cuvinte;

Își râde în oglindă de loc ce-și pune-n minte

Ceva ce-i place ei.

Corsetul aci-și pune; își cearcă iar rochița,

Pandlica care-o prinde, — săracă copilița!

Viața-i e romanț!

O! cât a să mai joace! Ce bine a să-i vie

Și păr și rochi, pandlice, buchet de iasomie

La sol în contra-danț!

Mulțime de machine prin case de neveste!

Fămei și croitorii abia le prinzi de veste

Când vin, când se strecor!

Părinții schimbă cifre în foile de zestre;

Galanții-n neastâmpăr citesc pe sub ferestre

Bileturi dulci d-amor.

O! câte case nouă și câte case sparte!

Ce visuri își mai face bătrâni și juni în parte

În lungul carnaval!

Tot fierbe-n capitală! și lumea își propune

Un lanț de fericire, un șir de lucruri bune

De la întâiul bal!

Voi, câți vă râde soarta! gândiți că-n aste zile

Stau sub pământuri, ocne, prin temniți și exile

Atâți nevinovați,

Pe care pizma, ura și neagra calomnie

I-au părăsit cruzimei, și oarba tiranie

Îi ia necercetați!