Num-opinca, sărăcuța,

Numai ea nu ne-a-nșelat,

Numai dînsa, ea micuța,

Numai ea nu ne-a trădat;

Dar ciocoii gulerați

Sunt la inimă spurcați.

Ei intrau să fure sume

Și la ruși să-și facă rost.

Ca să-i spui pe toți pe nume,

Voi nu-i știți cîți au mai fost?

Nu știți că au fost spurcați

Toți ciocoii gulerați?

Că eu bine-am spus, săracu;

Eu v-am spus numaidecît

Că n-ai să te-mpaci cu dracu,

De i-ai face orișicît:

Toți ciocoii gulerați

Sunt la inimă spurcați.

Ba c-om face, ba c-om drege,

Ba s-avem și pe boier;

C-o fi bun de-l vom alege

Pin guvern, pin minister.

Dar ciocoii gulerați

Au fost, cum am zis, spurcați.

Că-ncepur-a face fracții

Ș-a lega pe opincari:

Într-o lună,-n trei reacții,

Ne-au scăpat ăi măcelari.

Că ciocoii gulerați

Sunt la inimă spurcați.

Și noi, tot cu evanghelii

Din balconuri predicam;

Tot spuneam parascovenii

Și-i iertam, ne împăcăm;

Dar ciocoii gulerați,

Ei rînjeau că-s rău spurcați.

Cînd venir-apoi muscalii, –

Agi, spătari și controlor!

Alții — mîrleo! fug cu banii.

Turcii pradă și omor.

Și ciocoii gulerați

Rîd de noi că stăm legați.

Toat-opinca-n pușcărie;

Toți legați, săraci lipiți,

Zac în ploaie pe ghimie,

Pribegesc proscriși, goniți,

Iar ciocoii gulerați

Rîd de noi că-i credem frați.

Num-opinca, sărăcuța,

Numai ea nu a furat;

Numai dînsa, ea micuța,

Numai ea nu a trădat.

Iar ciocoii gulerați

Sunt spurcați și veninați.