Blîndețea, modestia, creștina caritate

De s-au numit virtute în lumea de Scandal,

De place Poeziei o pură pietate,

De se onoară încă Amorul conjugal –

Ești belă atunci, doamnă, în dulcea-ți căsnicie,

În junele odrasle în care te aflăm;

Și admirăm iubirea-ți de mumă, de soție,

Și faptele-ți creștine le binecuvîntăm.

Și Poezia astăzi în sacra ei ardoare

Unește ș-aste note la imnul înălțat

De două sute voce din inimi de fecioare,

Ce-nvață legea-n umbră-ți și pilda ce ai dat.

Ea vine să-ți ureze cu văduve, orfane

Ce-și află mîntuirea la pragu-ți creștinesc,

Să ție Domnul viața-ți, și faptele-ți umane

Răsplată să-ți aducă tezaurul ceresc.