Inima ce pătimește

D-un suvenir nempăcat;

Inima a cării rană

S-a închis vremelnicește;

Inima ce încă-i hrană

Viermelui ce-o otrăvește,

Prin lacrima ce-a vărsat

Simte că s-a ușurat.

Cînd va inima să spuie

Cît de mult s-a întristat

Și că-n tot prăpăstii vede, –

Atunci cînd, ca să supuie

Pe acela ce n-o crede,

Vro altă speranță nu e,

Prin lacrima ce-a vărsat

Simte că l-a-nduplecat.

Atunci cînd inima bate

Pe un piept înflăcărat

Și se-mbată de plăcere;

Cînd iubitul va s-arate

Amorul ce altu-i cere

Și gurile sunt legate,

Prin lacrima ce-a vărsat

Parcă s-a îndestulat.