O, vezi lacrima-mi și crede

Că eu nu te-am înșelat!

Inima n-are-altă limbă

Pentru-acela ce n-o vede.

Atunci cînd a ta se schimbă,

A mea toată se prevede,

Spune tot ce a răbdat

Prin lacrima ce-a vărsat.

Era înțeleasă-odată

Astă limbă ce-ai uitat;

Ținea loc de jurăminte

Cînd da gura încleștată

Suspin în loc de cuvinte;

O, privirea-ți flăcărată

De cîte ori m-a-ncîntat

Lacrima ce ai vărsat!

Aste suflete, odată,

Pe buză-ți s-au sărutat;

Și, din inima-ți fecioară,

Curgea lacrima curată,

Care încă mă-nfioară

Cînd în minte-mi se arată;

De crezi că te-am înșelat

Vezi lacrima ce-am vărsat.

Pentru orice îndoială

Vezi lacrima ce-a picat:

E c-atuncea de fierbinte!

Numai lacrima nu-nșală,

Numai lacrima nu minte!

Pentru orice bănuială

Inima-mi ți-a arătat

Lacrima ce a vărsat.

Omu-o varsă-n bucurie,

Ca și cînd e întristat.

Numai o simțire-o stoarce

Din inimi în agonie;

Arde însă, cînd se-ntoarce

În dureri o bucurie:

Cearcă-aceasta ce-am vărsat

Și vezi de te-am înșelat.