Rîndunea frumoasă.

Pasăre văroasă.

Zboară, îndrăznește,

La noi te oprește, –

Bine ai venit!

Bună păsărică,

Ești tu rîndurică

Care ne vestește:

Și ne pregătește

Vre un timp dorit?

Tu, ca mielușeaua,

Vii cu vioreaua

Să ne-aduci iubirea,

Să ne-aduci zîmbirea

Dulcelui zefir.

Simbol de rodire,

Simbol de unire,

Amor, bucurie

Venirea-ți să fie

La cîți te admir!

Sub alba cortină

Unde-o mînă lină

Leagănu-ți umbrește,

Gurița-ți zîmbește

În somn liniștit;

Gungunește, plînge,

Suge și se strînge

Cînd visul se schimbă,

Cînd visul te plimbă,

Pe pom înflorit.

Astfel trandafirul

Ce-l crește zefirul

încet bobocește,

Frunza-l învălește

Pînă va flora;

Astfel, prin ghizdeie,

Un pui cu tuleie –

Muma îl nutrește,

Noaptea-l încălzește

Pînă va zbura.

Gura ta de miere

Nu cunoaște fiere;

Buza-ți ca rubinul

N-a ajuns veninul

Ce noi bem turbați.

De suspini vreodată,

Inima-ți curată

Fața-ți veselește,

Și buza-ți zîmbește

Cu ochi lăcrimați.

Tu n-ai griji nici frică.

Gura-ți mititică,

Mîna-ți ca nălucă,

Parcă tot apucă

Orice poți să vezi.

De dureri străine,

De e rău sau bine,

Răi de varsă sînge,

Sclavul daca plînge,

Tu nici știi, nici crezi.

Cît prefer eu plînsu-ți

Ce-ntrerupe rîsu-ți

Decît veselia,

Decît bucuria

Care cercăm noi!

Ochii tăi de lapte

Nu văd rele fapte;

Îți sugi degițelul

Ca și mielușelul

Iarbă, spicuri noi.

Simți tu oari veghierea,

Simți tu mîngîierea

L-a ta legănare,

La a ta mișcare,

Cînd sugi buza ta?

Simți cîți te-nconjoară,

Simți cîți te adoară,

Simți tu cîte fețe

Stau să te răsfețe

Cînd te-i deștepta?

Te deștepți, ș-un tată

Mume-tei te-arată,

Brațele-ți întinde,

Te saltă, te prinde

P-un sîn palpitînd.

Mumă-ta-n plăcere

cheamă, te cere,

Ardo rea-i te strînge

Și-n plăcere-i plînge

Privindu-te blînd.

Ea la cer privește

Și îi mulțumește;

La tine se uită

Și cu totul uită

C-a cercat dureri.

Cîtă mulțumire

Dup-o chinuire!

Tu faci armonia,

Tu faci bucuria

Ș-ale lor averi.

Cît de mult îmi place

Să văz să se joace

Mîna-ți rumeoară,

Ca aureoară,

Pe sînu-i de crin!

Cît e de frumoasă

Lacrim-amoroasă

Din ochii focoși

Verzi și schinteioși

Pe sînu-i cel plin!