Îmi place viața lină, speranța înainte;

Și-n locuri singurateci, în sine-mi mulțumit,

Să nu port acea grijă ce duc cei fără minte;

Să dorm îmi place pacinic, de cuget netrudit.

Și pură, tot vergină rămîie a mea pană;

Să nu mă facă-n viață-mi de mine-a mă roși.

Corupția departe; tentații de Satană

Să nu găsească-n mine cărare a veni.

Eu las societatea și grijile ce-omoară

Pe toți nesocotiții ce-un bine-și nălucesc,

Ce-ațint vre o himeră și-n ea se dezonoară,

Ce-o duc în agonie și-ntr-însa se sfîrșesc.

Deștept cu aurora, să stau la o fîntînă

Și rouă dimineței pe fruntea mea căzînd,

Să-mi cînte rîndurica și fluierul din stînă,

Să văz cum naște ziua și turmele păscînd.

Să văz pe muncitorul cum țelina despică,

Și-n brazda lui adîncă să-l văz a semăna

Speranța unei toamne; sudoarea lui ce pică,

Să-l văz privind-o vesel, cînd brazda-i va uda.

La pacinica murmură de-un rîs ce șerpuiește

Prin văile verzite cu unda-i de clistar,

S-adorm în murgul serii, cînd mierla fîlfîiește

Prin frunzele stufoase a unui vechi stejar.

S-ascult privighetoarea pe cînd se dezmierdează

P-o cracă înverzită în noaptea fără nor,

Acolo unde lațuri și pușcă nu cutează

Să tulbure-al ei cîntec, să-i dea vre un fior.

Veniți, iubite muze; etern să fiți cu mine;

Să nu gîndiți vreodată că eu vă voi trăda

La cîte vă degradă acei ce nu-s în sine

Și vînd pudoarea voastră, tiranii a cînta.

Veniți, frumoase zîne! Cu voi eu toată viața

O Patrie ș-Amorul în pace voi cînta;

Cu voi eu împreună doresc să gust dulceața

Ce-o gust aceia numai ce știu a vă visa.