Trece noaptea. Un luceafăr s-a ivit spre orient.

Stelele își pierd lumina și luna va să apuie.

Ca o femeie din somnu-i ce mijaște un moment,

Răsăritul își revarsă, peste aburi ce se suie,

Niște plete aurite.

Nu mai poate rîndurica

Cîntînd. Toată păsărica

Se spală-n rouă oprite

Sub frunza unde-a dormit.

Tuciul solemnei răsună, ne cheamă a ne-nchina.

Toată ființa se roagă, simțirea sa se renaște:

Muma își privește pruncul, oaia mielul care paște;

Pasu-ncepe-a fi simțit,

Fiara hrană a-și căta.