Dar, stăpîne: în tot lucrul este-nscrisă mîna ta.

Sau în umbră, sau în soare, sau pe stîncă, sau pe unde,

Sau pe iarbă, pe zăpadă, – pe tine-oi întîmpina.

În senin, în vijelie, în insecta ce s-ascunde,

În elefantul gigantic,

Într-un mielușel, hienă,

În găoace, în balenă,

Chiar în ateul cel groaznic,

Te explic și te onor.

înă mă-i trage, stăpîne, într-un alt domen al tău,

Pînă-mi vei lăsa gîndirea, pînă cînd mi-i lăsa graiul,

Pînă cînd, subt astă formă sunt, trăiesc și-mi găsesc raiul,

Pe eternul îl ador, – Mă cunosc că sunt al său.