Ast soare ce mă-ncălzește; aerul cel trăitor;

Apa care mă adapă; pămîntul care mă poartă;

Aste timpuri ce se schimbă, fiecare roditor;

Astă mare fără margini; astă noapte înstelată;

Vederea ce mi le-arată,

Auzul ce mi le spune,

Voința-mi ce le supune, –

Oari, ce ființă spurcată

Vrodat-a tăgăduit?

Cum poate omul să fie, să trăiască, făr-a ști

Că este, trăiește, simte?

Și daca este,’ trăiește,

Cine l-a făcut? Ce-l ține? Unde? Cine îl hrănește?

Prin ce? Cum s-a zămislit? –

Scepticul s-ar ameți!...