Cînd durerea ne gătește fericiri nouă-a gusta;

Cînd lenea nu ne dă hrana, sau cînd sub tirani ne pasă;

Cînd cugetul ne trudește; cînd pizma ne-a revolta:

Vrînd ca să scăpăm de toate cîte aci ne apasă,

Atunci alergăm la tine:

Unii rog, alții blesteamă –

Te gonesc, alții te cheamă;

Căci nu știu cum e mai bine,

Și le trebuie-ajutor!

Cînd cugetul se mînie, unde putem alerga?

Atunci, zăpăciți, stăpîne, te căutăm și dăm năvală;

Te chemăm ca să dai pacea-n ast demon ce se răscoală:

Cînd n-am crede-un Creator,

Atunci nu l-am blestema.