Bicele îmi crapă pielea,

Deger gol pe scuț de gheață...

E departe încă schelea,

Și-s flămînd și fără viață!...

Între blane ca fuioru,

Intre muzici și făclii,

Voi vă bateți cu picioru,

Dănțuiți pe rane vii.

Trageți danț pe rana noastră;

Noi țipăm, voi hihotați!

Nu suntem de legea voastră!

De bani nu vă săturați!

O, soția-mi e stîrpită

Subt o crosnie de lemne

în hordii, și vinețită

Carnea-mi d-a bicelor semne!

Copilașii-mi plîng acasă,

Bouleanii mi-au murit,

N-a rămas român în plasă,

Munca pe cîmp ne-a pierit.

Pînă cinci din astă pîine

Ce sudoarea mea produce,

Nici un pic măcar pe mîine

Românașul să n-apuce!

Aste holde aurite

îmbuiba-vor tot străin?

Ș-aste dealuri înverzite

Pentru dînsul varsă vin?

Lîna oițelor mele

Pentru el se toarce-n dîrstă?

Ș-oi răbda eu mult în piele,

Sila fie-mi fără vîrstă?

Sufletul mai am în oase –

Pe dînsul, Sfinte, mă jur

Că-n palatele frumoase

Chiar la glasu-ți voi fi dur!

De cinci ani salahorie!

Trag cu pieptu-n jug ca vită,

Vatra mi-a rămas pustie,

Ș-încă-mi cer ciocoii mită!

O, boieri cu noi d-un sînge,

Voivozilor pămînteni,

Voi rîdeți și țara plînge

De la munte la bălteni!

Fiica voastră, cea nevastă,

Se golește la barbar

Și cu dînsul coastă-n coastă,

Joacă, beată de tovar.

Chiar bărbatu pe soție
Și-o trimite la străin
Să-i aducă din hordie
Un nișan ²⁷ , un post, un cin.

Juni posadnici ²⁸ , — alivanta!
Cu zulufii hălăciuc,
Își vînd trupu și amanta
La manaf bașibugiuc,
Și părinți cu hîrci cănite
Și de boale schilodiți,
Mumele sulemenite
Și cu dinții înnegriți,
Țin veriga,- și rîd la ușă;
Și băloși, ascult suflînd
Neamțu-nalt, zbîrcit-mătușă,
P-un sîn tinerel gemînd.

N-aveți țară, n-aveți lege,

N-aveți inimă-omenească!

Între voi, n-avem ce-alege, –

Piară brasla boierească!,

Și de e fatalitate

Să avem stăpînitor,

Vie din străinătate

Să vă bage în popor!