„Vai! ieri aveam soție, aveam și tată, mumă,
Aveam un copilaș! –
Viața-mi părea lesne, robia-mi părea glumă
Privind al meu sălaș!

Cînd triști veneam, pe noapte din munca cea în silă

În care ne-osîndeam

Și dam o roată vetrii, – oh! ne priveam cu milă,

Dar tot ne mîngîiam;

Măcar că de la muncă veneam obosiți foarte

De foame și bătăi;

Măcar c-adesea-oară rugam a noastră moarte

Ca să scăpăm de răi.

Cînd este-ntre-ai săi omul își află mîngîierea

D-ar fi oricît mîhnit!

Dar cînd străin e omul, atunci e grea durerea

Și focul îndoit!...