Noaptea este neagră, și p-ast colț de munte,

Frigul cel de toamnă lasă p-a mea frunte

Bruma sa cea rece.

Tot tace împrejuru-mi, și ochiul nu pătrunde

Astă ceață deasă, ce în văi afunde

Lumea va să-nece.

Umezile boite fulgerul despică.

Tunetul detună, pe maluri se ardică

Fără precurmare.

Crivățu-n pădure departe mugește

Și cremenea stîncii ce-un șoim lăcuiește

Varsă gîrlă mare.