În astă umezeală, un somn de grele vise

Aripa sa întinse pe pleoapele-mi închise

Și sufletu-mi zări un ce de-nfiorat:

Într-un palat de flăcări, o sală-i luminată

De mii făclii și lampe, în stofă îmbrăcată,

Ș-un om într-însa sta pios îngenucheat.

Pă searbăda lui față a lampelor lucire

Lăsa să se-ntrevază adînca lui mîhnire,

Cînd mîinile spre cer își ardica rugînd.

M-apropiu cu încetul să-i aflu tînguirea;

Doream să-i aflu starea, să-i știu nenorocirea,

Și iată ce-auzii din gura lui ieșind: